14 definiții pentru mirare
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRÁRE, mirări, s. f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ◊ Loc. adj. și adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ◊ Expr. N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admirație. ◊ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil. – V. mira1.
MIRÁRE, mirări, s. f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ◊ Loc. adj. și adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ◊ Expr. N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admirație. ◊ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil. – V. mira1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mirare sf [At: PSALT. 218 / V: (reg) mier~ / Pl: ~rări / E: mira1] 1 Nedumerire. 2 (Pex) Uimire. 3 (Îs) Semnul ~rării Semnul exclamării. 4-5 (Îljv) De-(a) ~ (În mod) surprinzător. 6 (Îvp; îlv) A-i fi (cuiva) de (sau a, de-a) ~ (sau de-a ~a) A se mira (1). 7 (Îe) N-ar fi de ~ să... E posibil să... 8 (Reg; îe) Nu-i ~ N-aveți de ce mulțumi. 9 (În construcții exclamative) Lucru neobișnuit. 10 (Înv) Minune (1). 11 (Înv) Admirație. 12 (Îla) (Vrednic) de ~ Care merită admirație Si: admirabil. 13 (Rar) Nehotărâre. 14 (Îvr) Neliniște. 15 (Rar) Curiozitate. 16 (Reg; pbl) Insultă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRÁRE s. f. Faptul de a (se) mira; stare de uimire pricinuită de o impresie neașteptată; surprindere. Un copil salută. El pricepe. Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, V. 59. Dar ce zgomot se aude?... Toți se iută cu mirare și nu știu de unde vine. EMINESCU, O. I 87. ◊ Loc. adj. De mirare = uimitor, surprinzător; vrednic de admirație, de admirat. Nu știau ce să zică, pentru că în adevăr era și lucru de mirare! CREANGĂ, P. 229. Dar, cu slabele-ți mijloace, faptele-ți sînt de mirare. ALEXANDRESCU, M. 15. Avea o ținere-de-minte foarte de mirare. GORJAN, H. I 13. ◊ Expr. N-ar fi de mirare să... = ne putem aștepta să..., e posibil să... N-ar fi de mirare să-l vedem deschizînd două-trei afaceri scandaloase. C. PETRESCU, C. V. 131. N-ar fi de mirare să se ridice și cei de-aici. REBREANU, R. II 66. (Popular) Ar fi de-a mirarea sau a-i fi cuiva de-a mirare = a i se părea surprinzător, a fi surprins, mirat, nedumerit, uimit. Așa-i că vi-i de-a mirare? grăiește el rîzînd. SADOVEANU, O. VIII 189. Mi-i de-a mirarea de unde ai să-l iei, dacă n-are ființă pe lume. CREANGĂ, P. 194. ♦ (Învechit și popular) Admirație. Tineret [ieșit din școlile Ardealului] cu mare curaj și mare iubire de neamul romînesc! Multă mirare insufla pribegilor spectacolul frăției curate. RUSSO, O. 56. – Variantă: (regional) mieráre (CREANGĂ, P. 66, RUSSO, S. 27) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirare f. 1. surprindere cauzată de ceva neașteptat sau extraordinar; 2. admirațiune: noi venim mirarea noastră pe mormântu-ți a depune GR. AL. [V. mirà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miráre f. Acțiunea de a te mira, surprindere cauzată de un lucru pe care nu ți-l explicĭ. Rar. Admirațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
a-mirare av vz mirare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mierare sf vz mirare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERÁRE s. f. v. mirare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miráre s. f., g.-d. art. mirắrii; pl. mirắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miráre s. f., g.-d. art. mirării; pl. mirări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRÁRE s. nedumerire. (L-a cuprins ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIRÁRE s. v. admirație, prețuire, stimă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIRARE s. nedumerire. (L-a cuprins ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mirare s. v. ADMIRAȚIE. PREȚUIRE. STIMĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mirare, mirărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) mira. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Nedumerire, surprindere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nedumerire surprindere
- Un copil salută. El pricepe. Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, V. 59. DLRLC
- Dar ce zgomot se aude?... Toți se iută cu mirare și nu știu de unde vine. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
- De mirare = surprinzător, uimitor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: surprinzător uimitor
- Nu știau ce să zică, pentru că în adevăr era și lucru de mirare! CREANGĂ, P. 229. DLRLC
- Dar, cu slabele-ți mijloace, faptele-ți sînt de mirare. ALEXANDRESCU, M. 15. DLRLC
- Avea o ținere-de-minte foarte de mirare. GORJAN, H. I 13. DLRLC
-
- N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-ar fi de mirare să-l vedem deschizînd două-trei afaceri scandaloase. C. PETRESCU, C. V. 131. DLRLC
- N-ar fi de mirare să se ridice și cei de-aici. REBREANU, R. II 66. DLRLC
-
- A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mira
- Așa-i că vi-i de-a mirare? grăiește el rîzînd. SADOVEANU, O. VIII 189. DLRLC
- Mi-i de-a mirarea de unde ai să-l iei, dacă n-are ființă pe lume. CREANGĂ, P. 194. DLRLC
-
-
-
- Tineret [ieșit din școlile Ardealului] cu mare curaj și mare iubire de neamul romînesc! Multă mirare insufla pribegilor spectacolul frăției curate. RUSSO, O. 56. DLRLC
-
-
etimologie:
- mira DEX '09 DEX '98