opțiuni
  • info

7 definiții pentru meșteșugire

Explicative DEX

MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, s. f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (Înv. și pop.; concr.) Meșteșug (II 2). – V. meșteșugi.

MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, s. f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (Înv. și pop.; concr.) Meșteșug (II 2). – V. meșteșugi.

meșteșugire sf [At: BIBLIA (1688), 99 bis1/51 / Pl: ~ri / E: meșteșugi] 1 (Asr; fam) Realizare a unui obiect cu talent, cu pricepere, cu dibăcie. 2 (Asr; fam) Pregătire specială Si: (fam) dichis. 3 (Asr; fam) Însușire, învățare a unui meșteșug, a unei științe. 4 (Asr; fam) Talent. 5 (Asr; fam) Uneltire. 6 (Asr; fam) Meșteșug (13). 7 (Asr; fam) înșelătorie. 8 Acțiune artificială, forțată. 9 (Îvp; ccr) Dispozitiv al unui obiect Si: (înv) meșteșug (20).

MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri s. f. 1. Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. Aranjare, potrivire. Niște pîine albă ca zăpada și niște legumă bună de mîncare, însă gătită fără multe meșteșugiri. ISPIRESCU, E. 101. 2. Uneltire, vicleșug, înșelăciune. Vom vedea-n haine bune niște oameni îmbrăcați, Umblînd cu meșteșugire și-nșelînd lumea prin piaț. PANN, P. V. I 62. Îmi plesni în cap o meșteșugire ca să putem scăpa de acea hiară. GORJAN, H. II 33. Vremea încurcăturilor și meșteșugirilor lor sătănești trebuie să înceteze. ȘEZ. IV 132. 3. (Concretizat) Mecanism, dispozitiv. Învîrtind niște șurupuri și niște vîrtejuri la niște meșteșugiri ce avea acest foișor, începu a pluti în vînt. ISPIRESCU, L. 367.

Ortografice DOOM

meșteșugíre (rar) s. f., g.-d. art. meșteșugírii; pl. meșteșugíri

meșteșugíre s. f., g.-d. art. meșteșugírii; pl. meșteșugíri

Relaționale

MEȘTEȘUGÍRE s. v. abilitate, complot, conjurație, conspirație, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, intrigă, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, mașinație, pricepere, știință, talent, uneltire, ușurință.

meșteșugire s. v. ABILITATE. COMPLOT. CONJURAȚIE. CONSPIRAȚIE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. INTRIGĂ. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDEMÎNARE. MAȘINAȚIE. PRICEPERE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UNELTIRE. UȘURINȚĂ.

Intrare: meșteșugire
meșteșugire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșteșugire
  • meșteșugirea
plural
  • meșteșugiri
  • meșteșugirile
genitiv-dativ singular
  • meșteșugiri
  • meșteșugirii
plural
  • meșteșugiri
  • meșteșugirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meșteșugire, meșteșugirisubstantiv feminin

  • 1. rar mai ales familiar Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Aranjare, potrivire. DLRLC
      sinonime: aranjare potrivire
      • format_quote Niște pîine albă ca zăpada și niște legumă bună de mîncare, însă gătită fără multe meșteșugiri. ISPIRESCU, E. 101. DLRLC
    • 1.2. Pricepere, talent, îndemânare. DEX '09 DEX '98
      sinonime: pricepere talent îndemânare
    • 1.3. Uneltire, vicleșug, înșelăciune, șiretlic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: uneltire vicleșug înșelăciune șiretlic
      • format_quote Vom vedea-n haine bune niște oameni îmbrăcați, Umblînd cu meșteșugire și-nșelînd lumea prin piaț. PANN, P. V. I 62. DLRLC
      • format_quote Îmi plesni în cap o meșteșugire ca să putem scăpa de acea hiară. GORJAN, H. II 33. DLRLC
      • format_quote Vremea încurcăturilor și meșteșugirilor lor sătănești trebuie să înceteze. ȘEZ. IV 132. DLRLC
    • format_quote Învîrtind niște șurupuri și niște vîrtejuri la niște meșteșugiri ce avea acest foișor, începu a pluti în vînt. ISPIRESCU, L. 367. DLRLC
etimologie:
  • vezi meșteșugi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.