marai [At: LB / V: (reg) ~rai marai ~roi / Pzi: marai 3 ~e ~eshte / E: mar + ai] 1 vi (D. caini) A scoate sunete guturale aspre care arata iritare. 2 vi (D. oameni; fig; prt) A vorbi neclar printre dintzi manifestand nemultzumire enervare. 3 vi (D. oameni pex) A vorbi neclar printre dintzi Si: a bombani a mormai. 4 vt A spune ceva in sila pe un ton posac nemultzumit. 5 vi A protesta. 67 vir (D. copiii mici) A scanci. 8 vi (Ban; d. moara) A harai in timpul functzionarii.

A MARAÍ marai 1. intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete aspre guturale ce denota iritarea; a face „mar”; a harai. 2) fig. fam. (despre oameni) A vorbi incet shi nedeslushit (in semn de nemultzumire); a bombani; a boscorodi; a bodogani; a mormai; a bolborosi; a balmaji. 3) fam. (mai ales despre copii) A plange prefacut fara lacrimi cu glas inabushit; a scanci. 2. tranz. fam. A spune in sila pe un ton posac. /mar + suf. ~ai

maraì v. 1. a scoate un sgomot surd vorbind de caini (inainte de a incepe a latra): cainele ce marae mushca; 2. fam. a mormai a plange incet (despre copii); [Onomatopee din marmar imitand glasul cainelui cand nu latra].

marai v vz $marai

MIRAÍ vb. IV v. mirii.

MIRIÍ mirii vb. IV. Intranz. 1. (Despre ciini rar despre alte animale) A scoate un shir de sunete aspre hiriite exprimind iritare. Ciinii tacura shi se trasera miriind in umbra. SADOVEANU O. I 351. [Ciinele] statu in loc miriind k in preajma de vinat. ODOBESCU S. III 183. [Motanul] ori de cite ori il netezam miriia. SHEZ. I 147. 2. (Despre oameni) A emite un zgomot surd; a vorbi neclar printre dintzi manifestind nemultzumire enervare. V. bombani. La obraz seamana cu bunicumeu unchiul Tone... K un ciine rau se uita la mine. Miriie. STANCU D. 339. Sor fi pus la masa shi e rushine sa venim cind maninca a miriit tata. PAS Z. I 176. Fata imparatului incepu a cam mirii shi a cirti. SBIERA P. 43. Varianta: miraí (SLAVICI V. P. 73) vb. IV.

míriĭ a í v. intr. (d. mir). Se zice despre cine cind ishĭ arata nemultzamirea facind mir in ainte de a latra. V. moraĭ.

maraí (a ~) vb. ind. prez. 3 maraie imperf. 3 sg. maraiá; conj. prez. 3 sa maraie

maraí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. shi pl. maraie imperf. 3 sg. maraiá

mirii (ind. prez. 3 sg. shi pl. miriie)

maraiu rae 3 raiam 1 imp.

MARAÍ vb. v. bombani.

MIRII vb. a balmaji a biigui a birii a bodogani a bolborosi a bombani a boscorodi a gingavi a indruga a ingaima a ingina a molfai a mormai a murmura (pop.) a blodogori a bufni (reg.) a dondani a mogorogi a mondani a mormoti a morocani a slomni a tolocani (Ban.) a pitcai (prin Olt.) a shondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

marai marai v. t. v. i. 1. a informa a denuntza. 2. a protesta in surdina.