MARAÍ marai vb. IV. Intranz. 1. (Despre caini; la pers. 3) A scoate sunete guturale aspre haraite care de obicei arata iritarea nemultzumirea. 2. Fig. (Despre oameni; peior.) A vorbi neclar printre dintzi manifestand nemultzumire enervare. ♦ Tranz. A spune ceva in sila pe un ton posac nemultzumit. Mar + suf. ai.