A MARAÍ marai 1. intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete aspre guturale ce denota iritarea; a face „mar”; a harai. 2) fig. fam. (despre oameni) A vorbi incet shi nedeslushit (in semn de nemultzumire); a bombani; a boscorodi; a bodogani; a mormai; a bolborosi; a balmaji. 3) fam. (mai ales despre copii) A plange prefacut fara lacrimi cu glas inabushit; a scanci. 2. tranz. fam. A spune in sila pe un ton posac. /mar + suf. ~ai