MIRIÍ mirii vb. IV. Intranz. 1. (Despre ciini rar despre alte animale) A scoate un shir de sunete aspre hiriite exprimind iritare. Ciinii tacura shi se trasera miriind in umbra. SADOVEANU O. I 351. [Ciinele] statu in loc miriind k in preajma de vinat. ODOBESCU S. III 183. [Motanul] ori de cite ori il netezam miriia. SHEZ. I 147. 2. (Despre oameni) A emite un zgomot surd; a vorbi neclar printre dintzi manifestind nemultzumire enervare. V. bombani. La obraz seamana cu bunicumeu unchiul Tone... K un ciine rau se uita la mine. Miriie. STANCU D. 339. Sor fi pus la masa shi e rushine sa venim cind maninca a miriit tata. PAS Z. I 176. Fata imparatului incepu a cam mirii shi a cirti. SBIERA P. 43. Varianta: miraí (SLAVICI V. P. 73) vb. IV.