MÁNTIE mantii s. f. 1. Veshmant asemanator cu o pelerina lunga shi larga care se purta peste celelalte haine. 2. Haina de postav lunga shi larga purtata mai ales de calugari peste alta imbracaminte. ◊ Expr. A lua sub mantie = a proteja a ocroti. Din sl. mantija.

mantie sf [At: PSALT. HUR. 17/10 / V: (inv) ~ndie / A shi: (rar) mantie / Pl: ~i / E: slv маньтнга rs мантня] 1 Haina lunga shi larga fara maneci purtata pe umeri peste celelalte haine Vz pelerina 2 Haina lunga shi larga fara maneci purtata pe umeri peste celelalte haine shi folosita k veshmant de ceremonie pentru regi nobili arhierei etc.Vz hlamida. 3 Haina de postav lunga shi larga purtata peste imbracaminte mai ales de calugari Vz rasa.

MÁNTIE mantii s. f. 1. (Astazi fig.) Haina (de ceremonie) k o pelerina lunga shi larga care se purta peste celelalte haine. 2. Haina de postav lunga shi larga purtata mai ales de calugari peste alta imbracaminte. ◊ Expr. A lua sub mantie = a proteja a ocroti. Din sl. mantija.

MÁNTIE mantii s. f. (Astazi mai ales figurat sau in comparatzii) Veshmint (de ceremonie) lung shi larg fara mineci k o pelerina confectzionat dintro stofa grea shi scumpa adesea impodobit care se purta peste celelalte haine. Cum ieshira din Amara cimpia alba se desfashura in fatza lor k o nesfirshita mantie de ermina scinteind in lumina soarelui. REBREANU R. I 215. Mantia lunga palaria cu pana... fac prea mare intiparire asupra domnishorilor din lumea ashazisa buna. GHEREA ST. CR. I 261. Mihai era imbracat cu o mantie alba tzesuta cu fir de aur. ISPIRESCU M. V. 43. ◊ Fig. Toamna goala senfioara... ishi aruncanfrigurata Peste trupul ei de spuma Argintie shi ushoara Mantie de bruma. CAZIMIR L. U. 26. Ia vezi soarele colo la marginea pamintului imbracat in mantia lui roshie. GANE N. I 145.

MÁNTIE ~i f. 1) Haina lunga shi larga care se poarta peste alte haine. 2) Haina de postav lunga shi larga purtata de calugari. /<sl. mantija

màntie f. 1. veshmant arhieresc pus peste toate celelalte; 2. veshmant de suveran: sub mantia regala vad numai goliciune AL.; 3. (poetic) acoperemant: luna revarsa pe copila o mantie argintoasa AL. [Slav. MANTIĬE].

mánta f. pl. e (fr. mante) shi (ob.) mántie f. (vsl. manŭtiĭa rus. mántiĭa. V. manta manishca). Haĭna de mare ceremonie purtata peste toate celelalte de suveranĭ shi de prelatzĭ. (Tot cu mantie iĭ reprezenta pictoriĭ pe artishtĭ).

mántie (tie) s. f. art. mántia (tia) g.d. art. mántiei; pl. mántii art. mántiile (tii)

mántie s. f. (sil. tie) art. mántia (sil. tia) g.d. art. mántiei; pl. mántii art. mántiile (sil. tii)

MÁNTIE s. 1. (inv.) manta manta mantela. (Purta o ~ larga.) 2. v. hlamida.

MÁNTIE s. v. rantie.

MANTIE s. 1. (inv.) manta manta mantela. (Purta o ~ larga.) 2. hlamida (rar) purpura (inv.) plashca. (~ imparateasca.)

mantie s. v. RANTIE.

MANTIE s. f. Haina lunga shi larga fara mineci purtata pe umeri peste celelalte haine (v. pelerina) folosita adesea shi k veshmint de ceremonie pentru regi nobili (v. h l a m i d a) arhierei etc. Veshmintele meale shi. . . m[a]ntiia mea arru[n]cara. PSALT. HUR. 17^v/10 cf. LEX. MARS. 129. Episcopii imbracatzi in mantii shi cu cirjale amina. GHEORGACHI LET. III 290/19 cf. 307/14. Au dat mandia mitra shi inelul arhiepiscopului Vasilie din Zagna. SHINCAI HR. I 237/21 cf. 238/38 III 253/11 CHIRIAC 171. Arhimandritzii shi egumenii cei mari totzi au luat shi sau imbracat in mandii i omofoara i odajdii. DIONISIE C. 209 cf. URICARIUL VIII 185. Episcop co mantie vargata. NEGRUZZI S. II 180. Acum nu vad in jurumi decit deshartaciune Sub mantia regala vad numai slabiciune. ALECSANDRI T. II 177. SHishi punea mantie de cavaler. EMINESCU N. 59. Mihai era imbracat cu o mantie alba tzesuta cu fir de aur. ISPIRESCU M. V. 43. Mantia lunga palaria cu pana. GHEREA ST. CR. I 261. Cimpia alba se desfashura in fatza lor k o nesfarshita mantie de ermina. REBREANU R. I 215. La clavir o bruna despletita Cinta purtind o mantie cernita. BACOVIA O. 77. Unii drumetzi vin. . . cu pistoalele incarcate pe sub mantie. V. ROM. aprilie 1954 116. ◊ F i g. Nui cimpie ce nuntinde noua mantie de flori. ASACHI S. L. I 146. Fiecare rupea cite o bucata din mantia ministeriala. BOLINTINEANU O. 445. Ia vezi soarele colo la marginea pamintului imbracat in mantia lui roshie. GANE N. I 145. Toamna goala senfioara. SHi cu minileamindoua Ishi aruncanfrigurata Peste trupul ei de spuma Argintie shi ushoara Mantie de bruma. CAZIMiR L. U. 26. ♦ Haina de postav lunga shi larga purtata mai ales de calugari (v. r a s a) peste alta imbracaminte; rantie. Calugarul de nushi va purta mantiia in chelieshi sau cind va merge la feredeu sau shi intralt loc ascuns nu sa va certa. PRAV. 298. Sub mantia neagra de deasupra [a calugarului] vad o cingatoare de piele. SADOVEANU O. IV 158. Accentuat shi: (rar) mantie (BARCIANU). Pl. : mantii shi (popular) mantii (BUL. FIL. v 43). SHi: (invechit) mándie s. f. Din v. sl. маньтига. Cf. rus. мантия.