MANTIE s. f. Haina lunga shi larga fara mineci purtata pe umeri peste celelalte haine (v. pelerina) folosita adesea shi k veshmint de ceremonie pentru regi nobili (v. h l a m i d a) arhierei etc. Veshmintele meale shi. . . m[a]ntiia mea arru[n]cara. PSALT. HUR. 17^v/10 cf. LEX. MARS. 129. Episcopii imbracatzi in mantii shi cu cirjale amina. GHEORGACHI LET. III 290/19 cf. 307/14. Au dat mandia mitra shi inelul arhiepiscopului Vasilie din Zagna. SHINCAI HR. I 237/21 cf. 238/38 III 253/11 CHIRIAC 171. Arhimandritzii shi egumenii cei mari totzi au luat shi sau imbracat in mandii i omofoara i odajdii. DIONISIE C. 209 cf. URICARIUL VIII 185. Episcop co mantie vargata. NEGRUZZI S. II 180. Acum nu vad in jurumi decit deshartaciune Sub mantia regala vad numai slabiciune. ALECSANDRI T. II 177. SHishi punea mantie de cavaler. EMINESCU N. 59. Mihai era imbracat cu o mantie alba tzesuta cu fir de aur. ISPIRESCU M. V. 43. Mantia lunga palaria cu pana. GHEREA ST. CR. I 261. Cimpia alba se desfashura in fatza lor k o nesfarshita mantie de ermina. REBREANU R. I 215. La clavir o bruna despletita Cinta purtind o mantie cernita. BACOVIA O. 77. Unii drumetzi vin. . . cu pistoalele incarcate pe sub mantie. V. ROM. aprilie 1954 116. ◊ F i g. Nui cimpie ce nuntinde noua mantie de flori. ASACHI S. L. I 146. Fiecare rupea cite o bucata din mantia ministeriala. BOLINTINEANU O. 445. Ia vezi soarele colo la marginea pamintului imbracat in mantia lui roshie. GANE N. I 145. Toamna goala senfioara. SHi cu minileamindoua Ishi aruncanfrigurata Peste trupul ei de spuma Argintie shi ushoara Mantie de bruma. CAZIMiR L. U. 26. ♦ Haina de postav lunga shi larga purtata mai ales de calugari (v. r a s a) peste alta imbracaminte; rantie. Calugarul de nushi va purta mantiia in chelieshi sau cind va merge la feredeu sau shi intralt loc ascuns nu sa va certa. PRAV. 298. Sub mantia neagra de deasupra [a calugarului] vad o cingatoare de piele. SADOVEANU O. IV 158. Accentuat shi: (rar) mantie (BARCIANU). Pl. : mantii shi (popular) mantii (BUL. FIL. v 43). SHi: (invechit) mándie s. f. Din v. sl. маньтига. Cf. rus. мантия.