MÁNTIE mantii s. f. (Astazi mai ales figurat sau in comparatzii) Veshmint (de ceremonie) lung shi larg fara mineci k o pelerina confectzionat dintro stofa grea shi scumpa adesea impodobit care se purta peste celelalte haine. Cum ieshira din Amara cimpia alba se desfashura in fatza lor k o nesfirshita mantie de ermina scinteind in lumina soarelui. REBREANU R. I 215. Mantia lunga palaria cu pana... fac prea mare intiparire asupra domnishorilor din lumea ashazisa buna. GHEREA ST. CR. I 261. Mihai era imbracat cu o mantie alba tzesuta cu fir de aur. ISPIRESCU M. V. 43. ◊ Fig. Toamna goala senfioara... ishi aruncanfrigurata Peste trupul ei de spuma Argintie shi ushoara Mantie de bruma. CAZIMIR L. U. 26. Ia vezi soarele colo la marginea pamintului imbracat in mantia lui roshie. GANE N. I 145.