MAHMÚR A mahmuri e adj. s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care nu shia revenit complet din betzie sau din somn; care este cu capul inca tulbure. 2. Adj. Prost dispus lipsit de voie buna suparat posomorat. 3. S. n. (Reg.) Dispozitzie (buna sau rea) a cuiva. ◊ Expr. (Reg.) A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare a enerva (pe cineva). Din tc. mahmur.

mahmur ~a [At: MOXA 389/17 / V: (reg) ~hamur sn a mamur sn / Pl: ~i ~e / E: tc mahmur] 12 smf a (Persoana) care nu shia revenit complet din betzie. 34 (Rar) smf a (Persoana) care nu shia revenit din somn. 5 a Prost dispus. 6 sn (Reg) Mahmureala (1). 7 sn (Reg) Dispozitzie sufleteasca. 8 sn (Irg; if mamur) Fel de a fi al cuiva. 9 sn (Ivp; ie) A scoate ~ul din om A enerva pe cineva.

MAHMÚR A mahmuri e adj. s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care nu shia revenit complet din betzie sau din somn; care este cu capul inca tulbure care se simte indispus dupa betzie sau dupa un somn neimplinit. 2. Adj. Prost dispus lipsit de voie buna suparat posomorat. 3. S. n. Dispozitzie (buna sau rea) a cuiva. ◊ Expr. (Reg.) A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare a enerva (pe cineva). Din tc. mahmur.

MAHMÚR A mahmuri e adj. (Despre persoane) Fara chef indispus posomorit buimac (de bautura de prea mult somn etc.). Fusese mahmur cum era firesc dupa chef cu bautura tare shi proasta. PAS E. II 18. Sa sculat acum mahmur; somnul de dupa prinz nu ia priit. BASSARABESCU S. N. 13. ◊ (Substantivat) Cunosc leac pentru mahmuri SADOVRANU Z. C. 65. Borshul acru... il maninca cu gust cei mahmuri de betzie. SHEZ. VI 65. ◊ (Substantivat n. in expr.) A scoate mahmurul (din cineva) = a face (pe cineva) sashi iasa din fire a cicali a sicii a enerva. SHtii k shi matusha Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om; nui o femeie de intzeles. CREANGA A. 59.

MAHMÚR ~a (~i ~e) 1) Care este buimac de betzie sau de somn; in stare de indispozitzie provocata de betzie sau de nesomn. 2) pop. Care se afla intro stare de indispozitzie sufleteasca; lipsit de buna dispozitzie; posomorat; suparat. /<turc. mahmur

mahmur a. 1. ametzit (de vin de somn): ceva de baut mahmurilor CR.; 2. rau dispus (dupa chef sau insomnie): posomorit cat un Pasha mahmur AL. [Turc. MAHMUR]. ║ n. indispozitziune (dupa betzie): matusha... scoate mahmurul din om CR.

mahmúr a adj. (turc. ar. mahmur; ngr. makmúris sirb. mamuran ung. mámoros mámorosan). Fam. Cam beat ametzit calit (maĭ ales dupa ceaĭ dormit dupa betzie shi tot nu tzĭe capu limpede inca). S. n. pl. urĭ. Mahmureala ametzeala ramasa dupa betzie. Atzĭ ĭeshi mahmuru a te trezi din betzie a te dezmetzi.

mahmúr¹ adj. m. pl. mahmúri; f. mahmúra pl. mahmúre

mahmúr adj. m. pl. mahmúri; f. sg. mahmúra pl. mahmúre

MAHMÚR adj. indispus (inv.) tiriachiu. (Om ~ dupa chef.)

MAHMUR adj. indispus (inv.) tiriachiu. (Om ~ dupa chef.)

mahmúr (mahmúra) adj. 1. Cu capul tulbure dupa betzie. 2. Indispus posomorit. 3. (S. n.) Indispozitzie dupa o betzie. Mr. mahmur. Tc. mahmur din arab. mahmūr (Miklosich Türk. Elem. II 121; SHeineanu II 243; Lokotsch 1359; Ronzevalle 159) cf. ngr. μαχμούρης bg. mahmuren sb. mahmuran. Der. mahmurie s. f. (indispozitzie).

MAHMUR A adj. s. n. 1. Adj. (SHi substantivat) (Persoana) care nu shia revenit complet din betzie sau din somn; (persoana) care este cu capul inca tulbure care se simte indispusa dupa betzie sau dupa un somn neimplinit. Ucisera pre Mihail cal aflara mahmur de vin. MOXA 389/17. Daca sentimpla vreodata sa nushi implineasca somnul era a doua zi mahmur. GANE N. III 164. Mam trezit... foarte mahmur. CARAGIALE O. VII 205. Trezit din somn sint mahmur ursuz ciufut. M. I. CARAGIALE C. 7. Sa sculat acum mahmur; somnul de dupa prinz nu ia priit. BASSARABESCU S. N. 13. Asheza pe masa ospatzului potrocul bun pentru mahmuri. SADOVEANU Z. C. 65. Era inca mahmur cu gura coclita. C. PETRESCU C. V. 48. A doua zi se sculau tustrei la prinz mahmuri tacutzi shi palizi. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 32 cf. id. SF. M. N. I 223. Primul procuror.. . era mahmur. Casca. Avea gura amara. STANCU R. A. IV 200. Fusese mahmur cum era firesc dupa chef cu bautura tare shi proasta. PAS L. i 18. Era mahmur inca din ajun cu toate k incercase sa se dreaga de dimineatza cu o cinzeaca de trascau. ROM. martie 1958 35. Borshul acru shi chiparat bine il maninca cu gust cei mahmuri de betzie. SHEZ. III 65. Decit sa dai de pomana la calici simbata mai bine ceva de baut mahmurilor martzea (= sa dai un dar acolo unde trebuie). Cf. CREANGA A. 138 ZANNE P. III 597. 2. S. n. (Regional) Mahmureala (1). Cf. SHEZ. V 104 I. CR. III 377. 3. Adj. Prost dispus lipsit de voie buna suparat posomorit (din cauza unei neplaceri suferite in urma unei ushoare tulburari a sanatatzii etc.). Acum sint tare mahmur (am nishte nevralgii intercostale cari ma bagan fel de fel de ipochondrii). CARAGIALE O. VII 55. Ce ai ma Sandule de eshti asha mahmur? IOVESCU N. 169. Mia spus Stanica zise ea mahmura k intotdeauna sa fac cafele. CALINESCU E. O. II 72. Zilele sure de toamna il faceau mahmur intunecat shi posac. V. ROM. martie 1952 116. Facu citziva pashi in curte tragind mai departe din ciubuc la fel de mahmur shi de incruntat ib. octombrie 1960 45 cf. com. din MARGINEARADAUTZI com. din STRAJARADAUTZI. ◊ (Rar despre manifestari ale oamenilor) In ochii lui Titi nu citi decit o mahmura enigmatica lipsa de gindire. CALINESCU E. O. II 33. 4. S. n. Dispozitzie (buna sau rea) a cuiva; (in fostul judetz Dolj in forma mamur) „fel de a fi al cuiva” (I. CR. VIIII 187). Nu potzi shti mamurul oricui. ib. Iam aflat mamurul. ib. E x p r. A scoate mahmurul din om = a aduce (pe cineva) la exasperare al face sashi iasa din fire. SHtii k shi matusha Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. CREANGA A. 59 cf. com. din PIATRA NEAMTZ. Pl.: (1 3) mahmuri e (2 4) mahmururi. SHi: (regional) mahamúr a (PAMFILE J. II 152) adj. s. n. mamúr s. n. Din tc. mahmur.