MAHMÚR A mahmuri e adj. (Despre persoane) Fara chef indispus posomorit buimac (de bautura de prea mult somn etc.). Fusese mahmur cum era firesc dupa chef cu bautura tare shi proasta. PAS E. II 18. Sa sculat acum mahmur; somnul de dupa prinz nu ia priit. BASSARABESCU S. N. 13. ◊ (Substantivat) Cunosc leac pentru mahmuri SADOVRANU Z. C. 65. Borshul acru... il maninca cu gust cei mahmuri de betzie. SHEZ. VI 65. ◊ (Substantivat n. in expr.) A scoate mahmurul (din cineva) = a face (pe cineva) sashi iasa din fire a cicali a sicii a enerva. SHtii k shi matusha Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om; nui o femeie de intzeles. CREANGA A. 59.