MAHMUR A adj. s. n. 1. Adj. (SHi substantivat) (Persoana) care nu shia revenit complet din betzie sau din somn; (persoana) care este cu capul inca tulbure care se simte indispusa dupa betzie sau dupa un somn neimplinit. Ucisera pre Mihail cal aflara mahmur de vin. MOXA 389/17. Daca sentimpla vreodata sa nushi implineasca somnul era a doua zi mahmur. GANE N. III 164. Mam trezit... foarte mahmur. CARAGIALE O. VII 205. Trezit din somn sint mahmur ursuz ciufut. M. I. CARAGIALE C. 7. Sa sculat acum mahmur; somnul de dupa prinz nu ia priit. BASSARABESCU S. N. 13. Asheza pe masa ospatzului potrocul bun pentru mahmuri. SADOVEANU Z. C. 65. Era inca mahmur cu gura coclita. C. PETRESCU C. V. 48. A doua zi se sculau tustrei la prinz mahmuri tacutzi shi palizi. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 32 cf. id. SF. M. N. I 223. Primul procuror.. . era mahmur. Casca. Avea gura amara. STANCU R. A. IV 200. Fusese mahmur cum era firesc dupa chef cu bautura tare shi proasta. PAS L. i 18. Era mahmur inca din ajun cu toate k incercase sa se dreaga de dimineatza cu o cinzeaca de trascau. ROM. martie 1958 35. Borshul acru shi chiparat bine il maninca cu gust cei mahmuri de betzie. SHEZ. III 65. Decit sa dai de pomana la calici simbata mai bine ceva de baut mahmurilor martzea (= sa dai un dar acolo unde trebuie). Cf. CREANGA A. 138 ZANNE P. III 597. 2. S. n. (Regional) Mahmureala (1). Cf. SHEZ. V 104 I. CR. III 377. 3. Adj. Prost dispus lipsit de voie buna suparat posomorit (din cauza unei neplaceri suferite in urma unei ushoare tulburari a sanatatzii etc.). Acum sint tare mahmur (am nishte nevralgii intercostale cari ma bagan fel de fel de ipochondrii). CARAGIALE O. VII 55. Ce ai ma Sandule de eshti asha mahmur? IOVESCU N. 169. Mia spus Stanica zise ea mahmura k intotdeauna sa fac cafele. CALINESCU E. O. II 72. Zilele sure de toamna il faceau mahmur intunecat shi posac. V. ROM. martie 1952 116. Facu citziva pashi in curte tragind mai departe din ciubuc la fel de mahmur shi de incruntat ib. octombrie 1960 45 cf. com. din MARGINEARADAUTZI com. din STRAJARADAUTZI. ◊ (Rar despre manifestari ale oamenilor) In ochii lui Titi nu citi decit o mahmura enigmatica lipsa de gindire. CALINESCU E. O. II 33. 4. S. n. Dispozitzie (buna sau rea) a cuiva; (in fostul judetz Dolj in forma mamur) „fel de a fi al cuiva” (I. CR. VIIII 187). Nu potzi shti mamurul oricui. ib. Iam aflat mamurul. ib. E x p r. A scoate mahmurul din om = a aduce (pe cineva) la exasperare al face sashi iasa din fire. SHtii k shi matusha Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. CREANGA A. 59 cf. com. din PIATRA NEAMTZ. Pl.: (1 3) mahmuri e (2 4) mahmururi. SHi: (regional) mahamúr a (PAMFILE J. II 152) adj. s. n. mamúr s. n. Din tc. mahmur.