Definitzia cu ID-ul 502287:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mahmúr (mahmúra) adj. 1. Cu capul tulbure dupa betzie. 2. Indispus posomorit. 3. (S. n.) Indispozitzie dupa o betzie. Mr. mahmur. Tc. mahmur din arab. mahmūr (Miklosich Türk. Elem. II 121; SHeineanu II 243; Lokotsch 1359; Ronzevalle 159) cf. ngr. μαχμούρης bg. mahmuren sb. mahmuran. Der. mahmurie s. f. (indispozitzie).