MACINATÚRA macinaturi s. f. 1. Macinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezulta in urma macinarii; macinish. 2. Pamant ros de ape; mancatura surpatura. Macinat² + suf. ura.

macinatura sf [At: (a. 1852) URICARIUL III 249/19 / Pl: ~ri / E: macinat² + ura] 1 (Asr) Macinare (1). 2 (Ccr) Macinish (10). 3 (Ccr) Resturi de cereale. 4 Produs al erodarii al surparii unui teren sub actziunea agentzilor fizici Si: mancatura (4) surpatura Vz eroziune.

MACINATÚRA macinaturi s. f. (Rar) 1. Macinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezulta in urma macinarii; macinish. 2. Pamant ros de ape; mancatura surpatura. Macinat² + suf. ura.

MACINATÚRA macinaturi s. f. 1. Produs obtzinut prin macinare; faina. ♦ Resturi de grauntze farimitzate. 2. Pamint farimitzat rezultat al eroziunii shi ruperii malurilor unui riu cind vin apele mari. Macinatura malurilor.

macinatúra f. pl. ĭ. Lucru macinat curatura gozurĭ resturĭ de cereale.

macinatúra s. f. g.d. art. macinatúrii; pl. macinatúri

macinatúra s. f. g.d. art. macinatúrii; pl. macinatúri

MACINATÚRA s. mancatura rosatura. (O ~ adanca in mal.)

MACINATÚRA s. v. macinare macinat macinish.

MACINATURA s. mincatura rosatura. (O ~ adinca in mal.)

macinatura s. v. MACINARE. MACINAT. MACINISH.

MACINATURA s. f. 1. (Astazi rar) Macinare (1). Cf. POLIZU PONTBRIANT D. BARCIANU ALEXI W. TDRG. 2. (Concretizat) Ceea ce rezulta din macinare m a c i n i sh (3) ; resturi de cereale. Macinatura mare pentru ingrashat rimatorii. ap. TDRG cf. SCRIBAN D. 3. Produs al macinarii al surparii unui teren (sub actziunea agentzilor fizici) ; mincatura surpatura. V. e r o z i u n e. [Apa] Moldovei sar repezi cu macinatura malurilor inspre tirg amenintzind farimarea pamintului (a. 1852). URICARIUL III 249/19 cf. COSTINESCU. Pl.: macinaturi. Macinat² + suf. ura.