rosatura sf [At: ANON. CAR. / V: roza~ / Pl: ~ri / E: roade + atura] 1 Rana superficiala provenita dintro roadere Si: rosura¹ (8). 2 (Inv; is) ~ de pantece Colica la animale. 3 Roadere (6). 4 Tocire a dintzilor. 5 Eroziune a solului sub actziunea apei. 6 Loc erodat. 7 (Rar) Portziune dintro padure tanara unde unele animale rod coaja arborelor producand stricaciuni. 8 Rosura (14).

ROSATÚRA rosaturi s. f. 1. Rana superficiala provenita dintro frecatura dintro roadere; eroziune. Fara ciorapi ma ard postalii ma rod... Nui nimic o sami treaca rosatura. STANCU D. 404. 2. Loc tocit ros gaurit. Intrun coltz al corabiei vede o rosatura mare. SHEZ. II 4. Varianta: rozatúra s. f.

ROSATÚRA rosaturi f. 1) v. A ROADE shi A SE ROADE. 2) Loc ros tocit. 3) Rana superficiala provenita dintro roadere. 4) Masa constand din resturi provenite din roadere. [G.D. rosaturii] /a roade + suf. ~atura

rosatúra V. rozatura.

rozatura sf vz rosatura

rozatura f. 1. efectul roaderii; 2. ceva ros.

rozatúra shi rosatúra f. pl. ĭ (d. rod ros). Roadere prelungita. Felu de a roade. Parte roasa: o rosatura de cizma la picĭor rozatura de ĭepure pe copacĭ. V. rosura.

rosatúra s. f. g.d. art. rosatúrii; pl. rosatúri

rosatúra s. f. g.d. art. rosatúrii; pl. rosatúri

ROSATÚRA s. 1. macinatura mancatura. (O ~ adanca in mal.) 2. v. roadere. 3. (MED.) eroziune (inv. shi reg.) rosura. (O ~ la calcai de la incaltzaminte.)

ROSATÚRA s. v. coroziune erodare eroziune roadere.

ROSATURA s. 1. macinatura mincatura. (O ~ adinca in mal.) 2. frecare roadere. (~ pantofilor.) 3. (MED.) eroziune (inv. shi reg.) rosura. (O ~ la calcii de la incaltzaminte.)

rosatura s. v. COROZIUNE. ERODARE. EROZIUNE. ROADERE.