MACINATURA s. f. 1. (Astazi rar) Macinare (1). Cf. POLIZU PONTBRIANT D. BARCIANU ALEXI W. TDRG. 2. (Concretizat) Ceea ce rezulta din macinare m a c i n i sh (3) ; resturi de cereale. Macinatura mare pentru ingrashat rimatorii. ap. TDRG cf. SCRIBAN D. 3. Produs al macinarii al surparii unui teren (sub actziunea agentzilor fizici) ; mincatura surpatura. V. e r o z i u n e. [Apa] Moldovei sar repezi cu macinatura malurilor inspre tirg amenintzind farimarea pamintului (a. 1852). URICARIUL III 249/19 cf. COSTINESCU. Pl.: macinaturi. Macinat² + suf. ura.