SURPATÚRA surpaturi s. f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prapastios in curs de surpare; loc de unde sa rupt o portziune de teren; p. ext. portziunea dislocata. 3. Ruina daramatura. 4. (Pop.) Hernie. Surpa + suf. atura.

surpatura sf [At: MOLNAR D. / V: (irg) ~rup~ (reg) ~pit~ ~rupit~ / Pl: ~ri (ivr) ~re / E: surpa + atura] 1 Surpare (1). 2 Scufundare (5). 3 Loc (prapastios) din care sa rupt o portziune de teren Si: (irg) ponoratura (reg) surpezeala surpish surpush surupenie surupina surupishte Vz prapastie. 4 (Irg) Ruina (1) (a unei constructzii). 5 (Irg; pex) Casa deteriorata sau ruinata. 7 (Med; ivp) Hernie (1).

SURPATÚRA surpaturi s. f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prapastios in curs de surpare; loc de unde sa rupt o portziune de teren; p. ext. portziunea dislocata. 3. Ruina daramatura. 4. (Pop.) Hernie. Surpa + suf. atura.

SURPATÚRA surpaturi s. f. 1. Faptul de a se surpa; surpare prabushire. Pe la adincuri se auzeau piriituri k de surpatura. SANDUALDEA U. P. 35. 2. Loc prapastios in curs de surpare (din cauza alunecarilor de teren sau a actziunii de eroziune a apelor); locul de unde sa surpat o portziune de teren p. ext. portziunea dislocata. Un drumeac ingust... urca sherpuind printre surpaturi shi virtoape mincate de shuvoaie. VLAHUTZA La TDRG. Aflara intro zi sub o surpatura proaspata a malului o tabla rotunda de argint. ODOBESCU S. II 184. Prin vai prin paduri SHi prin surpaturi Tot calatorim. TEODORESCU P. P. 118. 3. Ruina darimatura. Zaceau cotropite de veninoasa verdeatza surpaturi de cetatzi. M. I. CARAGIALE C. 38. 4. (Popular) Hernie. Vulpe batrin chinuit de surpatura lui rinjeshte totushi vesel. CAMIL PETRESCU O. II 435. Mosh Nichifor... se ferea de ridicaturi pentru k se temea de surpatura. CREANGA O. A. 114. Varianta: (regional) surupatúra (RETEGANUL P. V 66) s. f.

SURPATÚRA ~i f. 1) Teren surpat. 2) Constructzie surpata. /a surpa + suf. ~atura

surpatura f. 1. ruina; 2. hernie: iarba surpaturei.

surpatúra f. pl. ĭ. Loc surpat. Ernie.

surupatura sf vz surpatura

SURUPATÚRA s. f. v. surpatura.

surpatúra s. f. g.d. art. surpatúrii; pl. surpatúri

surpatúra s. f. g.d. art. surpatúrii; pl. surpatúri

SURPATÚRA s. 1. v. ruina. 2. v. surpare. 3. scufundatura (rar) scufundish. (~ produsa in urma unui cutremur.) 4. (inv. shi reg.) ponoratura. (O ~ a malului.)

SURPATÚRA s. v. hernie ponor rapa vagauna.

SURPATURA s. 1. darapanatura darimatura naruitura paragina prabushitura ruina (reg.) ruinatura (inv.) risipa risipitura surpare. (O ~ de casa.) 2. (GEOL.) surpare. (Sa produs o ~ de teren.) 3. scufundatura (rar) scufundish. (~ produsa in urma unui cutremur.) 4. (inv. shi reg.) ponoritura. (O ~ a malului.)

surpatura s. v. HERNIE. PONOR. RIPA. VAGAUNA.