hernie sf [At: ENC. VET. 313 / Pl: ~ii / E: fr hernie lat hernia] 1 Umflatura formata prin ieshirea totala sau partziala a unui organ din cavitatea sa naturala printrun orificiu natural sau artificial. 2 (Spc) Ieshire a intestinului subtzire din peritoneu Si: (reg) boshorogeala (1) surpatura vatamatura. 3 (Spc; is) ~ de disc Ieshire a nucleului cartilaginos din discul intervertebral. 4 (Bot; is) ~ia verzei Boala a verzei provocata de o ciuperca shi manifestata prin aparitzia pe radacina plantei atacate a unor tumori galbene apoi brune.

HERNÍE s. f. Umflatura formata prin ieshirea totala sau partziala a unui organ din cavitatea sa naturala; (mai ales) ieshirea intestinului subtzire din peritoneu; (popular) vatamatura surpatura. Hernie ombilicala. ▭ Pe parintele Tudosie il supara «catarama» de cite ori se apleaca pe partea herniei. ARGHEZI P. T. 24.

HERNÍE s.f. Umflatura cauzata de ieshirea unui organ din cavitatea in care sta in mod normal; (spec.) ieshire a intestinului subtzire din peritoneu. [Gen. iei. / < fr. hernie lat. hernia].

HERNÍE s. f. ieshire a unui viscer; organ din cavitatea in care sta in mod normal. (< fr. hernie lat. hernia)

HERNÍE ~i f. Stare patologica constand in ieshirea (totala sau partziala) a unui organ intern din cavitatea sa naturala. [G.D. herniei] /<fr. hernie lat. hernia

hernie f. Med. surpatura umflatura formata prin ieshirea unui matz din abdomen.

*herníe V. ernie.

*erníe shi herníe f. (fr. hernie lat. hérnia it. érnia). Med. Vatamatura surpatura tumoare formata de ĭeshirea totala saŭ partziala a unuĭ maruntaĭ maĭ ales intestin pintr’o deschizatura a membraneĭ carel acopere: ernie inghinala umbilicala. V. chila 1.

herníe s. f. art. hernía g.d. art. herníei; pl. herníi art. herníile

herníe s. f. art. hernía g.d. art. herníei; pl. herníi art. herníile

hernie niei gen. a.

HERNÍE s. (MED.) (pop.) boshire boshorogeala haitura ruptura surpatura vatamare vatamatura (inv. shi reg.) surpare (reg.) schilavie (Olt.) stricaciune (inv.) chila.

HERNIE s. (MED.) (pop.) boshire boshorogeala hiitura ruptura surpatura vatamare vatamatura (inv. shi reg.) surpare (reg.) schilavie (Olt.) stricaciune (inv.) chila.

HERNÍE (< fr. lat.) s. f. 1. Ieshire printrun orificiu sau traiect preexistente embrionar a unuia sau a mai multor viscere in afara cavitatzii in care se gasesc in mod normal. In cazul h. externe care se produce prin peretele abdominal viscerul migrator poarta in cap „peritoneul” care formeaza un sac herniar (ex. h. inghinala h. ombilicala). In cazul h. interne viscerul migrator trece din cavitatea abdominala in cea toracica (ex. h. diafragmatica). Viscerele ieshite din cavitatea abdominala (ansele intestinale) pot fi strangulate in orificiile herniare. V. eventratzie evisceratzie. H. de disc = ieshire a discului cartilaginos din spatziul intervertebral. 2. (FITOPAT.) Hernia verzei = boala a verzei provocata de ciuperca Plasmodiphora brassicae manifestata prin aparitzia pe radacinile plantelor atacate a unor tomuri galbene apoi brune.