ruina sf [At: LB / V: ruin / Pl: ~ne ~ni (inv) ~nuri / E: lat ruina fr ruine] 1 Ceea ce a ramas dintro constructzie sau o localitate (partzial) daramata Si: daramatura (1) (reg) ruinatura surpatura. 2 (Ila) In ~ (sau (ne) Ruinat (1). 3 (Fig) Ramashitza a trecutului. 4 (Fig) Pierdere a averii Si: saracire.

RUÍNA ruine s. f. 1. Ceea ce a ramas dintro constructzie sau o localitate darimata; darimatura. Se zareshte pe piscui salbatic departe ruina cetatzii Neamtzului. SADOVEANU O. VII 216. Deamar de ani adaposteshte Ruina casei parinteshti Pe care azi o cint. IOSIF PATR. 8. Aici sint ruinile celui mai mare shi mai insemnat orash din perioada tracica. VLAHUTZA R. P. 14. Natura toata doarme fiintzami privegheaza Dasupra pe ruine mormintul stramoshesc. HELIADE O. I 179. ◊ Fig. Deacum vreau sufletul sami port Printre ruinele gindirii. D. BOTEZ P. O. 115. La razele de sara se deslusheshten gind: Ruina unui farmec iubirea mea dintii. PAUNPINCIO P. 80. Fireshte nici numi trece prin minte sa vorbesc despre aceasta ruina a unei inteligentzi. IONESCURION C. 118. ◊ Loc. adj. In ruina (sau ruine) = ruinat darapanat stricat. Trist razele prin cetini curg SHi lumineaza in amurg Castelul in ruina. IOSIF PATR. 59. Sa fumege naintemi orashen ruine. EMINESCU O. I 92. ♦ Fig. Ramashitza a trecutului. Adio cintece vechi adio ruine! Pe linia dreapta a razei solare In zare Nou drum sa deschis pentru mine. BENIUC V. 144. Nu este vina voastra shtim bunule romine SHtim cit va batetzi capul cu cetele stapine Aceste vechi ruine ce strica chiar cazind: Farima ce e tinar cei fraged shi nascind. BOLINTINEANU O. 153. 2. Faptul de a se ruina. De la o vreme casutza se bolnavi greu de ruina shi oamenii o parasira. BASSARABESCU V. 50. 2. Fig. Pierdere a averii a sanatatzii etc.; distrugere dezastru. Vedea el bine k de citziva ani se pierden datorii... SHi mintea lui parca se temea mai mult de cuvintul «ruina» decit de efectele lui. VLAHUTZA O. A. III 42. Pl. shi: ruini.

RUÍNA s.f. 1. Darapanare naruire; daramatura. 2. (Fig.) Pierdere a averii a situatziei politice sau economice; saracire; istovire; distrugere. [Pl. ne nuri. / cf. lat. ruina fr. ruine].

RUÍNA s. f. 1. ceea ce a ramas dintro constructzie darapanata. 2. (fig.) pierdere a averii; distrugere dezastru. (< fr. ruine lat. ruina)

RUÍNA ~e f. 1) Ramashitza de cladire daramata; daramatura. O ~ de casa. ◊ In ~ (sau ~e) ruinat; daramat. 2) fig. Pierdere a averii sau a sanatatzii. [G.D. ruinei] /<lat. ruina fr. ruine

ruina f. 1. daramarea unei zidiri; 2. orice fel de distructziune: ruina imperiului roman; 3. pierderea averii a puterii: ruina unui comerciant; 4. ramashitzele unui orash sau ale unui edificiu distrus: ruinele Ninivei.

*ruína f. pl. e shi ĭ (lat. ruina d. rúere a se prabushi; fr. ruine it. rovina). Daramare nimicire: ruina Troiĭ. Fig. Ruina unuĭ stat uneĭ averĭ uneĭ teoriĭ. Cauza de nimicire: Elena fu ruina Troiĭ. Daramatura: vechĭu castel e azĭ o ruina. Pl. Daramaturĭ zidurĭ prabushite: ruinele cetatziĭ Neamtzuluĭ. A cadea in ruina a se prabushi.

ruína (daramatura) s. f. g.d. art. ruínei; pl. ruíne

ruína s. f. g.d. art. ruínei; pl. ruíne

ruina ni.

RUÍNA s. darapanatura daramatura naruitura paragina prabushitura surpatura (reg.) ruinatura (inv.) risipa risipitura surpare. (O ~ de casa.)

RUINA s. darapanatura darimatura naruitura paragina prabushitura surpatura (reg.) ruinatura (inv.) risipa risipitura surpare. (O ~ de casa.)

ruína (ruíne) s. f. Surpatura. Fr. ruine. Der. ruina vb. (a surpa); ruinator adj. (distrugator).

din spate regina din fatza ruina expr. v. din spate liceu din fatza muzeu.