LIGHIOÁNA lighioane s. f. 1. Animal (salbatic). ♦ Spec. Pasare de curte; oratanie. ♦ Spec. Insecta gaza (vatamatoare). 2. Fig. Epitet dat unui om de nimic; mishel. ♦ Calificativ glumetz dat unui copil sau unui om matur. [Var.: lighioáie s. f.] Din sl. legeonŭ.

lighioana sf [At: CANTEMIR I. I. I 60 / V: (reg) ~aie ~on sm ligioaie ligi~ / Pl: ~ne shi (pop) ~oni / E: slv лєгєонъ] 12 (Adesea cu determinari prt sau dep) Animal (salbatic) Si: baba dihanie fiara. 34 (Spc) Insecta (daunatoare). 5 (Spc; mpl) Vietate care traieshte pe langa casa omului. 6 (Spc; mpl) Pasare. 7 Om ticalos. 8 Om strain. 9 (Gmtz) Apelativ pentru un copil sau rar pentru un om matur.

LIGHIOÁNA lighioane s. f. 1. Animal (salbatic). ♦ Spec. Pasare de curte; oratanie. ♦ Spec. Insecta gaza (vatamatoare). 2. Fig. Termen injurios dat unui om de nimic; mishel. ♦ Calificativ glumetz dat unui copil sau unui om matur. [Var.: lighioáie s. f.] Din sl. legeonŭ.

LIGHIOÁNA lighioane s. f. 1. Animal (mai ales) animal salbatic. V. dihanie fiara jivina. Toate lighioanele [baltzii]... de la adincuri suiau in zigzaguri. SADOVEANU N. F. 74. Lighioanele din codri din vazduhuri shi din apa Vin la tine totdeauna de teajuta shi te scapa. EFTIMIU I. 47. Multe lighioane... mai incap SHin lumea asta! VLAHUTZA O. A. 88. Balauri inveninatzi scorpii groaznice la vedere lupi nesatzioshi... toate lighioanele cele mai primejdioase stau tolanite pe iarba verde shi dormeau. POPESCU B. II 22. ♦ (Mai ales la pl.) Vietatzi care traiesc pe linga casa (in special) pasari de curte oratanii. Au sa fure shi din tainul lighioanelor. STANOIU C. I. 62. ◊ (Cu sens colectiv) Toata lighioana macar shi cea mai proasta Ciine sadea imi zice. ALEXANDRESCU M. 322. ♦ Insecta giza (indeosebi vatamatoare). 2. Fig. Calificativ dispretzuitor dat unui om de nimic mishel. Cum se cheama aceasta lighioana Cu purpura pe umeri pe cap purtind coroana? MACEDONSKI O. I 166. Nu ma mai incred in lighioanele aste fatzarnice. ALECSANDRI T. 1677. ♦ Calificativ glumetz dat unui copil sau (mai rar) unui om matur. Se scarpina cu o mina dupa ureche shi cu alta leagana lighioana care sa trezit shi scinceshte. PAS Z. I 196. Pronuntzat: ghioa. Pl. shi: lighioni (VISSARION B. 86). Varianta: lighioáie lighioi (SADOVEANU N. F. 65 DELAVRANCEA H. T. 34 CREANGA A. 37 ALECSANDRI T. 532) s. f.

LIGHIOÁNA ~e f. 1) Animal salbatic; dihanie; jigodie; jiganie; jivina. 2) Pasare de curte; oratanie. 3) fig. Om josnic; mishel. [G.D. lighioanei; Sil. ghioa] /cf. sl. legeonu

lighioana f. 1. animal mai ales necurat: lighioane de pureci; fig. lighioanele astea fatzarnice ce se numesc oameni AL.; 2. calificativ dat popoarelor straine shi dushmane; 3. in Oltenia: pasari de curte. [Lighioana adica legiune de demoni e unul din numele necuratului: termenul e luat din Sf. Scriptura: leghionul dimonilor].

lighion sm vz lighioana

ligioaie sf vz lighioana

ligioana sf vz lighioana

livioana sf vz lighioana

lighioae f. pop. lighioana.

lighioáĭe f. pl. oĭ saŭ tot oaĭe shi lighioána (oa duft.) f. pl. e (d. legheon adica „legheoanele de jivine”). Fam. Animal (saŭ shi om) de aspect straniu dihanie jiganie: multe lighioĭ maĭ sint pe fatza pamintuluĭ!

lighioána (pop.) (ghioa) s. f. g.d. art. lighioánei; pl. lighioáne

lighioána s. f. (sil. ghioa) g.d. art. lighioánei; pl. lighioáne

lighioana

lighioana ne.

LIGHIOÁNA s. 1. v. fiara. 2. v. animal.

LIGHIOANA s. 1. bestie dihanie fiara jivina salbaticiune (pop.) gadina jiganie (reg.) ciuta salbaticie salbaticime (Transilv. shi Mold.) gad (Transilv.) salbaticitura. (In padure traiau multe ~.) 2. animal creatura dobitoc faptura fiintza necuvintator vietate vietzuitoare (inv.) dihanie sazdanie (fig.) suflare (inv. fig.) zidire ziditura. (~ din natura. )

lighioána (lighioáne) s. f. Bestie animal dihanie. Var. lighioaie. Deformare populara a lui leghion s. n. (inv. legiune) din ngr. λεγεών (Tiktin; Candrea) partzial prin intermediul sl. legeonŭ. Pl. leghioae „legiuni” exista inca de la Dosoftei (sec. XVII); de la el sa format sing. regresiv reprezentat de var. Alte explicatzii sint fantastice: din ngr. ἄλογα εϊνα „vietatzi mici” (Cihac II 669) sau in loc de *lighian < libian (Bogrea Dacor. IV 828). Semantismul se explica prin intzelesul intermediar de „demon” plecind de la expresia leghioane de draci frecventa in literatura religioasa.

ligióana e s.f. Animal salbatic. „Grecii au imprumutat sub forma legheon cuvantul lat. legio ”legiune„; printro figura de stil in textele creshtine sa vorbit de legheoanele padurii intzeleganduse prin aceasta marea multzime a animalelor salbatice. Textul a fost reprodus in romana iar cititorii au intzeles k lighioane inseamna ”animale salbatice„ sens care cuvantul la pastrat pana azi” (Graur 1972: 135).