17 definitzii pentru fiara

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

FIÁRA fiare s. f. Animal salbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rau de crud de violent. Lat. fera.

FIÁRA fiare s. f. Animal salbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rau de crud de violent. Lat. fera.

fiara sf [At: COD. VOR. 124/3 / V: (irg) hi~ / Pl: ~re (inv) fieri fiere (irg) fiara / E: ml fera] 1 Animal salbatic mare Si: bestie. 2 (Fig) Om extrem de rau de crud de violent.

FIÁRA fiare s. f. Animal salbatic de prada. Imbulzitzi la prag vinatorii cautau sa vada fiara intre stincile sure din prapastie. SADOVEANU F. J. 374. Un ger detzi inghetza inima!... Nici fiara flaminda nu indraznea sa iasa din ascunzatoarea ei. BUJOR S. 55. O data pleaca imparatul la vinat dupa fiare cu o sumedenie de curteni. CARAGIALE O. III 102. ♦ Fig. Om rau crud. Pronuntzat: fia Pl. shi: (rar) fiere (ODOBESCU S. III 149). Varianta: (regional) hiára (GORJAN H. II 33) s. f.

FIÁRA ~e f. 1) Animal salbatic de talie mare; bestie. 2) fig. Om crud nemilos. [G.D. fiarei; Sil. fiara] /<lat. fera

fiara f. 1. animal rapitor animal salbatic; 2. fig. om crud; 3. fiaraverde geniu dushman omului: fiaraverde sal goneasca! AL. [Lat. FERA].

feára (est) shi fĭára (vest) f. pl. feare fĭare (lat. fĕra vgr. thér; it. fera fiera pv. pg. fera sp. fiera. V. pantera). Animal salbatic carnivor k ursu lupu sh. a. (Maĭ rar despre erbivore). Fig. Om feroce. V. vita dihanie.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

fiára (fia) s. f. g.d. art. fiárei; pl. fiáre

fiára s. f. (sil. fia) g.d. art. fiárei; pl. fiáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

FIÁRA s. bestie dihanie jivina lighioana salbaticiune (pop.) gadina jiganie (reg.) ciuta salbaticie salbaticime (Transilv. shi Mold.) gad (Transilv.) salbaticitura. (~ele padurii.)

FIARA s. bestie dihanie jivina lighioana salbaticiune (pop.) gadina jiganie (reg.) ciuta salbaticie salbaticime (Transilv. shi Mold.) gad (Transilv.) salbaticitura. (~ele padurii.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fiára (fiáre) s. f. Animal salbatic bestie. Mr. hiara. Lat. fĕra (Pushcariu 601; CandreaDens. 582; REW 3264; DAR); cf. it. sp. fera fr. fier. Der. fieros adj. (feroce crud) creatzie artificiala (sec. XIX) pe baza fr. féroce; fieroshie s. f. (ferocitate) termen literar; fioros adj. (feroce; inspaimintator cutremurator) cuvint identic cu fieros insa popular shi modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial shi literar; totushi dictzionarele il deriva pe fioros de la fior). Fieratec shi infieratic adj. (salbatic crud) par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII).

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

fiára fiare s. f. Animal salbatic mare shi rau; bestie. ♦ Personificare a lui Antihrist in Biblie in forma de balaur al carui numar in Apocalipsa este de 666. Din lat. fera.

FIÁRA (lat. fera) s. f. 1. Animal salbatic mare; dihanie jivina. ♦ Fig. Om rau crud. 2. (In „Apocalipsa”) Personificarea lui Antihrist care va aparea inainte de a doua venire a lui Hristos: prima fiara se ridica din mare indemnand popoarele lumii la razboi cu Biserica; a doua fiara (balaurul) se ridica din pamant shi este prorocul mincinos.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: fiara
  • silabatzie: fia-ra info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiara
  • fiara
plural
  • fiare
  • fiarele
genitiv-dativ singular
  • fiare
  • fiarei
plural
  • fiare
  • fiarelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiara
  • hiara
plural
  • hiare
  • hiarele
genitiv-dativ singular
  • hiare
  • hiarei
plural
  • hiare
  • hiarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

fiara, fiaresubstantiv feminin

  • 1. Animal salbatic mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Imbulzitzi la prag vinatorii cautau sa vada fiara intre stincile sure din prapastie. SADOVEANU F. J. 374. DLRLC
    • format_quote Un ger detzi inghetza inima!... Nici fiara flaminda nu indraznea sa iasa din ascunzatoarea ei. BUJOR S. 55. DLRLC
    • format_quote O data pleaca imparatul la vinat dupa fiare cu o sumedenie de curteni. CARAGIALE O. III 102. DLRLC
    • 1.1. figurat Om extrem de rau de crud de violent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.