8 definiții pentru jinduitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jinduitor, ~oare a [At: PISCUPESCU, O. 126 / V: (reg) jân~ / Pl: ~i, ~oare / E: jindui + -tor] 1-3 Care jinduiește (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; doritor, poftitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jânduitor, ~oare a vz jinduitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JINDUITÓR adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, râvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de o viață mai bună.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JINDUITOR adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, rîvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
jinduitor, jinduitoareadjectiv
etimologie:
- Jindui + sufix -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98