dorit¹ sn [At: NEGRUZZI S. I 101 / E: dori] 17 Dorire (17). 89 (Iljv) De ~ Potrivit. 10 (Ie) A lasa de ~ A avea lipsuri sau defecte.

dorit² ~a a [At: PSALT. 225/22 / Pl: ~itzi ~e / E: dori] 1 Care este obiectul dorintzei (1). 2 Care este ashteptat cu nerabdare. 3 Care este obiectul atractziei erotice. 4 (Mol; complinit prin pp „de”) Dornic.

DORÍT A doritzi te adj. 1. Pe care il doreshte cineva; rivnit. Atunci sanceapa dorita sarabanda Cu cintece shi dansuri. CAMIL PETRESCU T. III 369. Ii ashteapta gondola cea dorita Pentinsele lagune sai legeneamoros. MACEDONSKI O. I 373. In sfirshit eram sa vad locuri dorite. NEGRUZZI S. I 67. ♦ Ashteptat cu nerabdare. Mi se parea k privirea ochilor ei negri shi toata purtarea ei fatza cu mine ascundeau destul de straveziu raspunsul mult dorit. GALACTION O. I 106. O cit am ramas de recunoscator bunului parinte pentru aceasta dorita veste! NEGRUZZI S. I 7. ♦ Iubit drag. 2. (Mold.; cu sens activ uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de») Care doreshte; dornic doritor. Ginsacul dorit de gishte tzipa cit i lua gura: ga ga ga ga!!! CREANGA P. 43. [Batrinii] naveau copii shi doamne! tare mai erau doritzi sa aiba macar unul. CREANGA P. 73.

dorit a. plin de dor(intza): baietzi doritzi de invatzatura CR.

dorít a adj. Plin de dor de dorintza: eram dorit de tine (imĭ era dor de tine) dorit de carte (doritor de carte). Cerut de dorintza altuĭa: eram dorit de tine (= itzĭ era dor de mine) acest articul e dorit de public. A lasa de dorit a nu fi perfect: sigurantza publica lasa de dorit.

DORÍT adj. ahtiat avid dornic jinduit jinduitor ravnitor (fig.) infometat insetat lacom setos. (~ de senzatzii tari.)

DORIT adj. ahtiat avid dornic jinduit jinduitor rivnitor (fig.) infometat insetat lacom setos. (~ de senzatzii tari.)

Dorit ≠ nedorit

CAETERA DESIDERANTUR (DESUNT) (lat.) celelalte sunt de dorit (lipsesc) Mentziune pe o lucrare considerata incompleta.