DORÍT A doritzi te adj. 1. Pe care il doreshte cineva; rivnit. Atunci sanceapa dorita sarabanda Cu cintece shi dansuri. CAMIL PETRESCU T. III 369. Ii ashteapta gondola cea dorita Pentinsele lagune sai legeneamoros. MACEDONSKI O. I 373. In sfirshit eram sa vad locuri dorite. NEGRUZZI S. I 67. ♦ Ashteptat cu nerabdare. Mi se parea k privirea ochilor ei negri shi toata purtarea ei fatza cu mine ascundeau destul de straveziu raspunsul mult dorit. GALACTION O. I 106. O cit am ramas de recunoscator bunului parinte pentru aceasta dorita veste! NEGRUZZI S. I 7. ♦ Iubit drag. 2. (Mold.; cu sens activ uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de») Care doreshte; dornic doritor. Ginsacul dorit de gishte tzipa cit i lua gura: ga ga ga ga!!! CREANGA P. 43. [Batrinii] naveau copii shi doamne! tare mai erau doritzi sa aiba macar unul. CREANGA P. 73.