6 definiții pentru jinduit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jinduit2, ~ă a [At: GORJAN, H. I, 80 / V: (reg) jân~ / Pl: ~iți, ~e / E: jindui] 1 (D. lucruri) Râvnit. 2 Poftit. 3-5 (D. oameni; cu sens activ) Jinduitor (1-3). 6 (D. oameni) Dorit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jinduít, -ă adj. Care jinduĭește, foarte doritor: a fi jinduit de banĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jânduit2, ~ă a vz jinduit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JINDUÍT adj. v. jinduitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JINDUIT adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: jinduit (adj.)
jinduit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
jânduit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
jinduit, jinduităadjectiv
etimologie:
- jindui DEX '09 MDA2 DEX '98