înfometat, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: înfometa] 1 Lipsit de mijloace de subzistență Si: înfomat (1). 2 Constrâns prin foamete Si: înfomat (2). 3 Care suferă de foame Si: flămând, înfomat (3).

ÎNFOMETÁT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care este chinuit de foame, care suferă de lipsă de hrană; flămînd.

ÎNFOMETÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFOMETA. 2) Care este flămând de mult timp. /v. a înfometa

înfometa [At: IORDAN, L. R. A. 341 / Pzi: ~tez / E: în- + foamete] 1 vt A face să flămânzească. 2 vt A constrânge prin foamete. 3 vi A suferi de foame Si: a flămânzi.

ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să sufere de foame, a lipsi pe cineva de hrană, a constrînge prin foamete.

A ÎNFOMETÁ ~éz tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a flămânzi. /în + foamete

înfometá v. a constrânge prin foame, prin foamete.

înfometéz v. tr. (d. foamete). Umplu de foame, fac să sufere de foamete: a înfometa poporu pin legĭ proaste. – La Delv. înfomat, flămînd.

înfometá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfometeáză

înfometá vb., ind. prez. 1 sg. înfometéz, 3 sg. și pl. înfometeáză

ÎNFOMETÁT adj. flămând.

ÎNFOMETÁT adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

înfometat adj. v. AHTIAT. AVID. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.

ÎNFOMETAT adj. flămînd, flămînzit, nemîncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)

ÎNFOMETÁ vb. v. flămânzi.

ÎNFOMETA vb. a flămînzi. (A ~ pe cineva.)