opțiuni
  • info

20 de definiții pentru jigărit

din care

Explicative DEX

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigărit, ~ă [At: ECONOMIA, 6 / V: jegărât, jeg~, ~rât, (reg) țigărât,[1] ți~ / Pl: ~iți, ~e / E: jigări] (Fam) 1-2 smf, a (Om) tras la față în urma unei boli, din lipsa hranei etc Si: slab, sfrijit. 3-4 smf, a (Om) lipsit de vlagă. 5-6 smf, a (Om) jerpelit. 7-8 smf, a (Reg) (Om) murdar. 9-10 smf, a (Reg) (Om) urât. 11 a (D. plante) Uscat. 12 a (Înv; d. oameni sau animale) Plin de răni. 13 av În mod jerpelit și neîngrijit. corectată

  1. Variantă neconsemnată ca intrare. — gall

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Familiar) Slab, prăpădit, fără vlagă; sfrijit. Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71. Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76. Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301. ◊ Fig. Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46. – Variante: jigărît, -ă (ȘEZ. XIX 112), țigărít, -ă (NEGRUZZI, S. I 245, RUSSO, S. 50) adj.

JIGĂRÍT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de vlagă; slab. /cf. ung. szigar

jigărit a. prăpădit de slab.

jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit.

jegărât, ~ă smf, a vz jigărit2[1]

  1. Există o singură intrare. — gall

jegărit, ~ă smf, a vz jigărit2[1]

  1. Există o singură intrare. — gall

jigărât, ~ă smf, a vz jigărit2[1]

  1. Există o singură intrare. — gall

țigărit, ~ă a vz jigărit

JIGĂRÎ́T, -Ă adj. v. jigărit.

ȚIGĂRÍT, -Ă adj. v. jigărit.

jegărít V. jigărit.

Relaționale

JIGĂRÍT adj. v. slab.

JIGĂRÍT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.

JIGĂRIT adj. costeliv, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)

jigărit adj. v. SFRIJIT. SLAB.

Jigărit ≠ zdravăn

Jargon

jigărít, -ă, jigăriți, -te, adj. – (reg.) 1. Slăbit, neîngrijit. 2. Murdar. 3. Învechit. – Cf. magh. szigár „slab” (Scriban, DEX); din jigări (< magh. szigár) (MDA).

Argou

jigărit, -ă, jigăriți, -te adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit 2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat

Intrare: jigărit
jigărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jigărit
  • jigăritul
  • jigăritu‑
  • jigărită
  • jigărita
plural
  • jigăriți
  • jigăriții
  • jigărite
  • jigăritele
genitiv-dativ singular
  • jigărit
  • jigăritului
  • jigărite
  • jigăritei
plural
  • jigăriți
  • jigăriților
  • jigărite
  • jigăritelor
vocativ singular — —
plural — —
jigărât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jigărât
  • jigărâtul
  • jigărâtu‑
  • jigărâtă
  • jigărâta
plural
  • jigărâți
  • jigărâții
  • jigărâte
  • jigărâtele
genitiv-dativ singular
  • jigărât
  • jigărâtului
  • jigărâte
  • jigărâtei
plural
  • jigărâți
  • jigărâților
  • jigărâte
  • jigărâtelor
vocativ singular — —
plural — —
țigărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigărit
  • țigăritul
  • țigăritu‑
  • țigărită
  • țigărita
plural
  • țigăriți
  • țigăriții
  • țigărite
  • țigăritele
genitiv-dativ singular
  • țigărit
  • țigăritului
  • țigărite
  • țigăritei
plural
  • țigăriți
  • țigăriților
  • țigărite
  • țigăritelor
vocativ singular — —
plural — —
jegărât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegărât
  • jegărâtul
  • jegărâtă
  • jegărâta
plural
  • jegărâți
  • jegărâții
  • jegărâte
  • jegărâtele
genitiv-dativ singular
  • jegărât
  • jegărâtului
  • jegărâte
  • jegărâtei
plural
  • jegărâți
  • jegărâților
  • jegărâte
  • jegărâtelor
vocativ singular — —
plural — —
jegărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegărit
  • jegăritul
  • jegărită
  • jegărita
plural
  • jegăriți
  • jegăriții
  • jegărite
  • jegăritele
genitiv-dativ singular
  • jegărit
  • jegăritului
  • jegărite
  • jegăritei
plural
  • jegăriți
  • jegăriților
  • jegărite
  • jegăritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jigărit, jigărităadjectiv

familiar (și) substantivat
  • 1. (Om) lipsit de vlagă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: prăpădit scheletic sfrijit slab antonime: zdravăn
    • format_quote Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71. DLRLC
    • format_quote Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76. DLRLC
    • format_quote Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301. DLRLC
    • format_quote figurat Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46. DLRLC
  • 2. (Om) tras la față în urma unei boli, din lipsa hranei etc. MDA2
  • 3. (Om) cu aspect jerpelit, învechit, degradat. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • 4. regional (Om) murdar. MDA2
    sinonime: murdar
  • 5. regional (Om) urât. MDA2
    sinonime: urât
  • 6. Despre plante: uscat. MDA2
    sinonime: uscat
  • 7. învechit (Despre oameni sau animale) Plin de răni. MDA2
  • 8. (și) adverbial În mod jerpelit și neîngrijit. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.