8 definiții pentru jelit (s.n.)
Explicative DEX
JELÍT1 s. n. Faptul de a (se) jeli. – V. jeli.
JELÍT1 s. n. Faptul de a (se) jeli. – V. jeli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jelit1 sn [At: ȘEZ. IX, 6 / V: jăl~ / Pl: ~uri / E: jeli] 1 Jelire (1). 2 Tânguire. 3 Doliu. 4-5 Jelire (4-5). 6 Regret. 7 Jelire (7). 8 (Îlav) De ~ Vrednic de compătimire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JELÍT1 s. n. (Popular) Faptul de a (se) jeli; jelire. De-atunci ar fi rămas și jelitul la morți. ȘEZ. IX 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jălit1 sn vz jelit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
jelít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jelít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
JELÍT s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JELIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jelitsubstantiv neutru
-
- De-atunci ar fi rămas și jelitul la morți. ȘEZ. IX 6. DLRLC
-
etimologie:
- jeli DEX '09 MDA2 DEX '98