14 definiții pentru istov
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISTÓV s. n. (Înv.) Sfârșit1, capăt. ◊ Loc. adj. și adv. (Pop.) De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect. Fără istov = fără încetare; nesfârșit, necurmat. – Din sl. istovŭ „adevărat”.
ISTÓV s. n. (Înv.) Sfârșit1, capăt. ◊ Loc. adj. și adv. (Pop.) De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect. Fără istov = fără încetare; nesfârșit, necurmat. – Din sl. istovŭ „adevărat”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
istov, ~ă [At: COD. VOR. 62/12 / A și: istov / V: ~u / Pl: ~uri, ~e / E: vsl истовъ „adevărat”] 1 av (Îvr; îf istovu) Adevărat. 2 av (Îvr; îf istovu) Exact. 3 av (Îvr; îf istovu) Amănunțit. 4 sn (Înv) Sfârșit. 5 sn (Înv) Capăt. 6-7 sn (Mol; îvr; îljv) De ~ sau cu tot ~ul (Care se face) până la sfârșit. 8-9 sn (Mol; îvr; îal) (În mod) desăvârșit. 10-11 sn (Mol; îvr; îal) (Care se face) pentru totdeauna. 12-13 sn (Mol; îvr; îal) (În mod) integral. 14 sn (Înv; îe) A bate de ~ A bate cumplit. 15 sn (Mol; îvr; îlav) Fără ~ Fără sfârșit. 16 sn (Înv) Moarte. 17-18 sn (Înv; îljv) De ~ (Care este) de moarte. 19 sn (Înv) Încheiere a unui cont Si: decontare, socoteală. 20 sn (Înv) Termen de plată. 21 sn (Înv) Sumă datorată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTÓV s. n. (Popular și arhaizant, numai în loc. adv.) De istov = de tot, cu totul, complet, deplin, cu desăvîrșire. Însă trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. Toată ființa lui se desfăcea încetișor, se topea de istov. VLAHUȚĂ, N. 64. M-am buimăcit de istov de-o bucată de vreme. ALECSANDRI, T. 693. Fără istov = fără încetare, nesfîrșit, necurmat. În vremea iernii așijderea, griji fără istov. SADOVEANU, A. L. 193. Ploaia șuroia necurmat în streșini, mărunt, fără istov. C. PETRESCU, A. R. 187.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTÓV n. înv. Parte cu care se termină sau se încheie ceva; sfârșit; capăt. ◊ De ~ în întregime; cu totul. Fără ~ fără încetare; necontenit. /<sl. istovu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
istov (de) adv. cu totul: să-i omoare de istov NEGR. [Slav. ISTOVŬ, adevărat].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
istóv n., pl. urĭ (vsl. istovŭ, adevărat, real). Vechĭ. Sfîrșit, încheĭere. Azĭ. Rar de istov, de tot, absolut: a nimici de istov. – Și cu istovu: vitele-s scăpate de boală cu istovu (Șez. 30, 197).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
istovu av vz istov
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
istóv (înv.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
istóv s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISTÓV s. v. încheiere, sfârșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
istov s. v. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
istóv adv. – Cu totul, complet. Sl. istovŭ „adevărat” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 269; Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Sec. XVII, înv. – Der. istov, s. n. (sfîrșit, extremitate, capăt; lichidare, sold; scadență; deces, sfîrșit); istovi, vb. (a termina, a sfîrși; a epuiza, a copleși; a omorî; a cheltui, a risipi; a lichida); istoveală, s. f. (epuizare, oboseală); istovitor, adj. (care istovește).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
istóv2, -ă, adj. (înv.) curat, adevărat, exact, precis; amănunțit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
istóv1, istóvuri, s.n. (înv.) 1. capăt, fine, sfârșit; (în loc. adj. și adv.) de istov = până la sfârșit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desăvârșire, desăvârșit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci; fără istov = fără încetare, necurmat, nesfârșit, fără sfârșit. 2. pierzare, moarte; de istov = de moarte, de grație, mortal. 3. încheierea unui cont, socoteală, decontare. 4. termen de plată, achitare, lichidare, sumă scadentă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
istovsubstantiv neutru
-
-
- Însă trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. DLRLC
- Toată ființa lui se desfăcea încetișor, se topea de istov. VLAHUȚĂ, N. 64. DLRLC
- M-am buimăcit de istov de-o bucată de vreme. ALECSANDRI, T. 693. DLRLC
-
- Fără istov = fără încetare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: necontenit necurmat nesfârșit
- În vremea iernii așijderea, griji fără istov. SADOVEANU, A. L. 193. DLRLC
- Ploaia șuroia necurmat în streșini, mărunt, fără istov. C. PETRESCU, A. R. 187. DLRLC
-
-
etimologie:
- istovŭ „adevărat” DEX '98 DEX '09