ISÓN s. n. Sunet prelungit folosit in scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A tzine (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba a sustzine vorbele sau faptele cuiva ai face pe plac. [Acc. shi: íson] Din ngr. ison.

ison sn [At: ALECSANDRI T. 4 / A shi: ison / E: ngr ἰσον] 1 Sunet prelungit folosit in scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. 2 (Pex) Parte muzicala instrumentala sau orchestrala care insotzeshte shi sustzine un solist sau un ansamblu coral Si: acompaniament. 3 (Spc; Ban; ie) A canta p(r)e ~ A canta pe un ton gros din gat care acompaniaza cantecul din fluier. 4 (Ie) A tzine (cuiva) ~ul A acompania o melodie. 5 (Fam; iae) A aproba a sustzine faptele cuiva.

ISÓN (rar) isoane s. n. Sunet prelungit folosit in scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A tzine (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba a sustzine vorbele sau faptele cuiva ai face pe plac. [Acc. shi; íson] Din ngr. íson.

ÍSON (rar) isoane s. n. Acompaniament muzical (vocal sau instrumental) format din note prelungite. Mia placut in jurul meu Sa vad flacai pe batatura SHi cobza cu isonun gura Sami zornaie zorind mereu. COSHBUC P. I 198. Cit i e glasul... o tzine una shi buna chiar k un palamar cu isonu la biserica. ALECSANDRI T. 4. ◊ Expr. A tzine (cuiva) isonul = a) a acompania a secunda pe cel care cinta; a tzine hangul. Cind nu cintau impreuna ishi tzineau una alteia ison. STANOIU C. I. 193. SHi citor cintece la joc TZineam cu glasul meu ison. GOGA P. 21. Linga lautari pe nishte scaunele mici cu minele incrucishate shedeau vreo patrucinci femei imbracate foarte ciudat; una din ele cinta o arie turceasca shi celelalte i tzineau isonul. CONTEMPORANUL IV 137. (Fig.) Un baiat... tzinea cu un ciocan mai mic isonul barosului. CAMILAR T. 157; b) a aproba vorbele sau faptele cuiva a face (cuiva) pe plac a cinta (cuiva) in struna. Ai vazut ce rau i venea palaria?... Pe cine crede k orbeshte cind se lauda k a cumparato de la Papagal shi a dat pe dinsa cincisprezece franci?... SHi dumnealui i tzine isonul. Bine la mai dresat. BASSARABESCU V. 9. Accentuat shi: isón.

ISÓN isoáne n. Acompaniament muzical monoton constand din sunete prelungi. ◊ Ai tzine cuiva ~ul a) a acompania pe cineva care canta o melodie; b) a sustzine pe cineva in vorbe sau fapte (reprobabile). /<ngr. ison

ison n. 1. semn in psaltichie indicand repetarea sunetului precedent; 2. nota prelungita pe o singura vocala care isonarii o tzin in timp ce psaltul intoneaza melodia; a tzinea isonul a imita a aproba tot: multa vreme miai tzinut isonul Al. [GR. mod.].

íson n. pl. urĭ shi e (ngr. íson parte egala d. vgr. isos egal). Acompaniament muzical cu vocea maĭ ales la strana (cintind notele joase). A tzine cuĭva isonu al acompania cu vocea (fig.) al secunda al urma aĭ tzine hangu. Se zicea shi ís pl. isurĭ.

isón s. n.

isón s. n.

ison.

ISÓN s. v. acompaniament.

ison s. v. ACOMPANIAMENT.

íson s. m. Acompaniament muzical sunet prelung. Ngr. ἴσον (ton) „egal” (Tiktin; Gáldi 203). Der. isonar s. m. (acompaniator persoana care tzinea isonul).

ison (gr. ἴσον). K element de notatzie (IV) i. beneficiaza de o definire corespunzatoare functziei sale mnemotehnice: „nici suie nici pogoara” (Nifon Ploeshteanu). „[...] Inseamna egal. Nu reprezinta nici calitate nici cantitate ci repeta neuma precedenta” (Gr. Pantzaru). Deshi element atat de important in executzia muzicii bizantine* i. nu se supune in acest caz aceleiashi preciziuni notzionale dand impresia k intre cele doua sfere de aplicare ar exista o incompatibilitate. In fapt trasatura de unire intre implicarea sa microstructurala shi cea macrostructurala o constituie ideea de repetare a sunetului de tzinere pe loc a inaltzimii (2). I. devine astfel un sunet continuu („comparabil cu fondul de aur al icoanelor”. A Souris) insotzitor al melodiei shi care confera monodiei biz. o dimensiune suplimentara. Afirmatzia aceluiashi N. Ploeshteanu: „Cucuzel [...] a stabilit i. melodiilor papadice” ar putea sa sugereze o dependentza a i. de anumite tipuri de melodii; practica actuala releva insa o aplicare spontana nerestrictiva dar shi neobligatorie a acestuia la orice melodie. Fara a avea o consecintza directa in modificarea structurala a muzicii biz. in trecerea acesteia din stadiul monodic in cel multivocal* (cu exceptzia poate a cantului siriac unde un anume fel de organum* constituit din cvarte* paralele precede probabil practicile occid. similare) i. prezinta unele similitudini dar shi unele deosebiri fatza de burdon (1) sau de pedala (2) polif. arm. O pedala in general „ [...] confera melodiei o dimensiune complementara: da nashtere unei reciprocitatzi de relatzii simultane. Pe de o parte el acuza oblicitatea melodiei pe de alta chiar aceasta oblicitate certifica imobilismul pedalei” (A. Souris). Aceeashi reciprocitate dintre cinetismul melodiei shi imobilitatea sunetului „tzinut” este proprie shi executziei cu i. Dar in timp ce pedala se plaseaza intrun sunet precis shi anume la sfarshitul unei piese instr. k extindere a cadentzei (1) prin „dilatarea” acordului* de dinaintea acordului final i. propriu unei muzici vocale poate fi continuu (asemananduse prin aceasta mai mult cu burdonul*) sau discontinuu plasat fiind in orice punct al piesei. Pedala se afla intotdeauna in bas (III 1) pe sunetele T sau D i. plasanduse shi el in partea grava a melodiei mai intotdeauna pe finalis (v. finala) shi mai rar pe cvinta modului (I 3). Spre deosebire de pedala ce relativizeaza functziile* armonice printro indiferentza aproape totala fatza de momentul tonal (2) i. are o convergentza nu numai fatza de finala ci shi de celelalte puncte ale melodiei (subintzelege permanent finala chiar shi atunci cand sunetele melodiei nu sunt identice cu aceasta). Tendintza pedalei este centrifuga iar a i. centripeta. O seama dintre caracteristicile i. au fost preluate de catre creatorii romani in compozitzia polif.: desfashurarea armoniilor in functzie de punctul stabil al i. (D.G. Kiriac) desfashurarea melodiei pe temeiul unui i. (sau dublui.); pedalai. (P. Constantinescu); asimilat cu unisonul* i. participa k sunet izolat sau intermitent (adesea subintzeles) la obtzinerea unor texturi polif. in spetza eterofonice* (SHt. Niculescu).