Definiția cu ID-ul 500039:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
íson s. m. – Acompaniament muzical, sunet prelung. Ngr. ἴσον (ton) „egal” (Tiktin; Gáldi 203). – Der. isonar, s. m. (acompaniator, persoană care ținea isonul).