ÍSON (rar) isoane s. n. Acompaniament muzical (vocal sau instrumental) format din note prelungite. Mia placut in jurul meu Sa vad flacai pe batatura SHi cobza cu isonun gura Sami zornaie zorind mereu. COSHBUC P. I 198. Cit i e glasul... o tzine una shi buna chiar k un palamar cu isonu la biserica. ALECSANDRI T. 4. ◊ Expr. A tzine (cuiva) isonul = a) a acompania a secunda pe cel care cinta; a tzine hangul. Cind nu cintau impreuna ishi tzineau una alteia ison. STANOIU C. I. 193. SHi citor cintece la joc TZineam cu glasul meu ison. GOGA P. 21. Linga lautari pe nishte scaunele mici cu minele incrucishate shedeau vreo patrucinci femei imbracate foarte ciudat; una din ele cinta o arie turceasca shi celelalte i tzineau isonul. CONTEMPORANUL IV 137. (Fig.) Un baiat... tzinea cu un ciocan mai mic isonul barosului. CAMILAR T. 157; b) a aproba vorbele sau faptele cuiva a face (cuiva) pe plac a cinta (cuiva) in struna. Ai vazut ce rau i venea palaria?... Pe cine crede k orbeshte cind se lauda k a cumparato de la Papagal shi a dat pe dinsa cincisprezece franci?... SHi dumnealui i tzine isonul. Bine la mai dresat. BASSARABESCU V. 9. Accentuat shi: isón.