16 definitzii pentru invitatzie

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INVITÁTZIE invitatzii s. f. Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire. ♦ (Concr.) Document special tiparit bilet sau scrisoare scurta prin care cineva este invitat undeva. [Var.: invitatziúne s. f.] Din fr. invitation lat. invitatio.

INVITÁTZIE invitatzii s. f. Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire. ♦ (Concr.) Document special tiparit bilet sau scrisoare scurta prin care cineva este invitat undeva. [Var.: invitatziúne s. f.] Din fr. invitation lat. invitatio.

invitatzie sf [At: C. PETRESCU C. V. 26 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr invitation lat invitatio onis] 1 Rugaminte. 2 Chemare. 3 Convocare (1). 4 (Ccr) Document tiparit prin care cineva este invitat undeva.

INVITÁTZIE invitatzii s. f. Chemare convocare; poftire. Gheorghe Soare primi bucuros invitatzia lui Mihai. MIHALE O. 60. Invitatzia avea un rost nemarturisit. C. PETRESCU C. V. 96. ◊ Fig. Nicaieri k in valea aceasta natura nu pare sa adreseze omului o mai staruitoare invitatzie la demnitate shi fericire. BOGZA V. J. 212. ♦ Bilet sau scrisoare scurta adresata unei persoane prin care aceasta este rugata sa se prezinte la sediul unei autoritatzi. ♦ Bilet prin care cineva este invitat sa participe la o solemnitate la o manifestare etc. Invitatziile care le aveam asupra noastra ne deschideau ushor drumul. STANCU U.R.S.S. 49.

INVITÁTZIE s.f. 1. Faptul de a invita; invitare poftire chemare. 2. Comunicare scrisoare document prin care se face o invitare formala cineva fiind invitat undeva. [Gen. iei var. invitatziune s.f. / cf. fr. invitation lat. invitatio].

INVITÁTZIE s. f. 1. invitare. 2. bilet scrisoare etc. prin care cineva este solicitat sa participe la o solemnitate la un spectacol etc. (< fr. invitation lat. invitatio)

INVITÁTZIE ~i f. 1) Actziunea de a invita pe cineva sau de a fi invitat undeva; poftire. 2) Bilet sau scrisoare prin care cineva este invitat undeva. [G.D. invitatziei; Sil. tzie] /<fr. invitation lat. invitatio ~onis[1]

  1. Var. invitatziune (dupa def. din DEX shi DN) — LauraGellner

INVITATZIÚNE s. f. v. invitatzie.

INVITATZIÚNE s. f. v. invitatzie.

INVITATZIÚNE s.f. v. invitatzie.

invitatzi(un)e f. actziunea de a invita.

*invitatziúne f. (lat. invitátio ónis). Actziunea de a invita chemare: invitatziune la o nunta (un ospatz un bal) bilet de invitatziune a primi o invitatziune. SHi átzie.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

invitátzie (tzie) s. f. art. invitátzia (tzia) g.d. art. invitátziei; pl. invitátzii art. invitátziile (tzii)

invitátzie s. f. (sil. tzie) art. invitátzia (sil. tzia) g.d. art. invitátziei; pl. invitátzii art. invitátziile (sil. tzii)[1]

  1. Var. invitatziune (dupa def. din DEX shi DN) — LauraGellner

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INVITÁTZIE s. 1. v. chemare. 2. invitare solicitare (inv.) pofta. (A dat curs ~ei primite.) 3. imbiere poftire (rar) imbiala. (~tzii reciproce la...) 4. chemare convocare invitare. (~ lor la directzie.) 5. v. citare. 6. v. somatzie.[1]

  1. Var. invitatziune (dupa def. din DEX shi DN) — LauraGellner

INVITATZIE s. 1. chemare invitare poftire. (~ cuiva la masa.) 2. invitare solicitare (inv.) pofta. (A dat curs ~ primite.) 3. imbiere poftire (rar) imbiala. (~tzii reciproce la...) 4. chemare convocare invitare. (~ lor la directzie.) 5. (JUR.) chemare citare citatzie invitare. (~ cuiva in fatza instantzei.) 6. invitare somare somatzie. (~ cuiva pentru respectarea legalitatzii.)

Intrare: invitatzie
invitatzie substantiv feminin
  • silabatzie: -tzi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invitatzie
  • invitatzia
plural
  • invitatzii
  • invitatziile
genitiv-dativ singular
  • invitatzii
  • invitatziei
plural
  • invitatzii
  • invitatziilor
vocativ singular
plural
invitatziune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invitatziune
  • invitatziunea
plural
  • invitatziuni
  • invitatziunile
genitiv-dativ singular
  • invitatziuni
  • invitatziunii
plural
  • invitatziuni
  • invitatziunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

invitatzie, invitatziisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a invita sau de a fi invitat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Gheorghe Soare primi bucuros invitatzia lui Mihai. MIHALE O. 60. DLRLC
    • format_quote Invitatzia avea un rost nemarturisit. C. PETRESCU C. V. 96. DLRLC
    • format_quote figurat Nicaieri k in valea aceasta natura nu pare sa adreseze omului o mai staruitoare invitatzie la demnitate shi fericire. BOGZA V. J. 212. DLRLC
    • 1.1. concretizat Document special tiparit bilet sau scrisoare scurta prin care cineva este invitat undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Invitatziile care le aveam asupra noastra ne deschideau ushor drumul. STANCU U.R.S.S. 49. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.