20 de definitzii pentru inviorare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INVIORÁRE inviorari s. f. Actziunea de a (se) inviora shi rezultatul ei; dezmortzire insufletzire. [Pr.: vio] V. inviora.

INVIORÁRE inviorari s. f. Actziunea de a (se) inviora shi rezultatul ei; dezmortzire insufletzire. [Pr.: vio] V. inviora.

inviorare sf [At: PISCUPESCU O. 135/10 / P: ~vio~ / Pl: ~rari / E: inviora] 1 Trezire la viatza Si: inviorat1 (1) (reg) invioshare (1) invioshat1 (1). 2 Scuturare a cuiva din amortzeala Si: inviorat1 (2) (reg) invioshare (2) invioshat1 (2). 34 Capatare a unei vioiciuni (mai mari) Si: inviorat1 (34) (reg) invioshare (34) invioshat1 (34). 5 Intremare dupa o boala Si: inviorat1 (5). 67 (Revenire sau) determinare a cuiva sa revina in simtziri Si: inviorat1 (67). 8 Complex de exercitzii ushoare executate de obicei dimineatza la trezire pentru recapatarea tonusului. 9 Inveselire. 10 Imbarbatare. 11 Improspatare. 12 (Ccr) Putere.

INVIORÁRE inviorari s. f. Actziunea de a (se) inviora shi rezultatul ei; dezmortzire insufletzire. Exercitzii de inviorare.Pe fatza femeii trecu o unda de inviorare k shi cind glasul lui iar fi alinat suferintza. REBREANU R. II 65. Pronuntzat: vio.

INVIORÁ inviorez vb. I. Tranz. shi refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amortzeala; a (se) dezmortzi a reveni sau a face sashi revina in simtziri; p. ext. a (se) insufletzi a (se) inveseli; a (se) imbarbata. [Pr.: vio] Et. nec.

INVIORÁ inviorez vb. I. Tranz. shi refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amortzeala; a (se) dezmortzi a reveni sau a face sashi revina in simtziri; p. ext. a (se) insufletzi a (se) inveseli; a (se) imbarbata. [Pr.: vio] Et. nec.

inviora [At: PISCUPESCU O. 182/3 / V: (reg) inghi~ (nob; cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: nct] 12 vtr (A da sau) a prinde viatza Si: (reg) a (se) inviosha (12). 36 vtr A (se) face (mai) vioi. 78 vta A (se) trezi din amortzeala Si: a (se) dezmortzi. 910 vtr (A face pe cineva sashi revina sau) ashi reveni in simtziri. 1112 vtr (Fig) A (se) insufletzi. 1314 vtr A (se) inveseli. 1516 vtr A (se) imbarbata. 17 vr A se intrema dupa o boala.

INVIORÁ inviorez vb. I. Tranz. A face sa fie sa devina vioi; a trezi a scoate din amortzeala a da iarashi viatza a dezmortzi; p. ext. a insufletzi a inveseli a imbarbata. Suflu peste flori sa mi le inviorez. SAHIA N. 25. Un copil doi te mai invioreaza ai pentru ce trai. DELAVRANCEA la TDRG. Cum tenvioreaza cum tenaltza shi te umple de incredere simpla atingere cun suflet mare! VLAHUTZA O. A. 488. ◊ Absol. Strashnica toamna! Invioreaza caleshte puteri ostenite. TOMA C. V. 396. ◊ Refl. Dupa ce mincara... se inviorara cu o cupa de vin. SADOVEANU O. VII 77. ◊ Intranz. (Rar) Cind vazu pe fiul sau... i se paru a inviora olecutza. ISPIRESCU L. 126. ♦ Refl. Fig. A se anima. Se invioreaza curtea de oameni shi de mishcare shi de zgomot. REBREANU R. II 49. Pronuntzat: vio.

A INVIORÁ ~éz tranz. A face sa se invioreze. /<lat. invivulare

A SE INVIORÁ ma ~éz intranz. 1) (despre fiintze) A deveni (mai) vioi. 2) fig. (despre natura) A se trezi din nou la viatza; a renashte; a reinvia. /<lat. invivulare

inviorà v. a (se) insufletzi a capata vieatza: obrajii i se inviorara. [Dela un primitiv viura = lat. *VIVULARE tras din vivere (v. invia)].

invioréz v. tr. (d. vioari 1). Redaŭ vigoare intaresc: ceaĭu ĭa maĭ inviorat. Fig. Insufletzesc bucur: vestea buna la inviorat. V. refl. Recapat vigoare: spalinduse cu apa rece s’a inviorat. Fig. Ma bucur: s’a inviorat auzind vestea asta.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

invioráre (vio) s. f. g.d. art. inviorắrii; pl. inviorắri

invioráre s. f. (sil. vio) g.d. art. inviorarii; pl. inviorari

inviorá (a ~) (vio) vb. ind. prez. 3 invioreáza

inviorá vb. (sil. vio) ind. prez. 1 sg. invioréz 3 sg. shi pl. invioreáza; conj. prez. 3 sg. shi pl. invioréze

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INVIORÁRE s. 1. redresare refacere restabilire revigorare (rar) redresament (fig.) remontare. (~ cuiva dupa un leshin.) 2. reviriment. (Sa produs o ~ in activitatea...) 3. v. insufletzire. 4. improspatare. (~ florilor din vaza.) 5. v. atzatzare. 6. v. activare.

INVIORARE s. 1. redresare refacere restabilire (rar) redresament (fig.) remontare. (~ cuiva dupa un leshin.) 2. reviriment. (Sa produs o ~ in activitatea...) 3. insufletzire (reg.) invioshare. (~ atmosferei.) 4. improspatare. (~ florilor.) 5. atzitzare intetzire. (~ focului.) 6. activare dinamizare intensificare stimulare. (~ unui proces.)

INVIORÁ vb. 1. a (se) redresa a (se) reface a (se) restabili a (se) revigora (reg.) a (se) inviosha (fig.) a (se) remonta. (Sa mai ~ dupa criza.) 2. v. insufletzi. 3. a (se) improspata. (Florile din vaza sau ~.) 4. v. atzatza. 5. v. activa.

INVIORA vb. 1. a (se) redresa a (se) reface a (se) restabili (reg.) a (se) inviosha (fig.) a (se) remonta. (Sa mai ~ dupa raul avut.) 2. a (se) anima a (se) insufletzi. (Atmosfera sa mai ~.) 3. a (se) improspata. (Florile sau ~.) 4. a atzitza a intetzi (rar) a scotoci (pop.) a zadari. (A ~ focul.) 5. a activa a dinamiza a intensifica a stimula. (A ~ o activitate un proces.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

inviorá (invioréz inviorát) vb. A face mai vioi a dezmortzi a insufletzi. De la viu prin intermediul unui pl. ipotetic *viuri k in paralelismul fumuriinfumura ginduriingindura. Pentru prezentza acestui pl. ipotetic cf. carturar infashura inhainura. In general se admite k etimon un lat. *invῑvŭlāre (Pushcariu Conv. lit. XXXIX 325; Draganu Dacor. II 617; Pushcariu 903; DAR) ipoteza ce nu pare convingatoare. Pushcariu Dacor. IV 704 shi DAR sugereaza de asemenea un lat. *invibrāre tot inacceptabil. Der. inviorator adj. (care invioreaza racoritor). Cf. vioara inviosha.

Intrare: inviorare
inviorare substantiv feminin
  • silabatzie: in-vi-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inviorare
  • ‑nviorare
  • inviorarea
  • ‑nviorarea
plural
  • inviorari
  • ‑nviorari
  • inviorarile
  • ‑nviorarile
genitiv-dativ singular
  • inviorari
  • ‑nviorari
  • inviorarii
  • ‑nviorarii
plural
  • inviorari
  • ‑nviorari
  • inviorarilor
  • ‑nviorarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

inviora, inviorezverb

  • 1. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amortzeala; a (se) dezmortzi a reveni sau a face sashi revina in simtziri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezmortzi
    • format_quote Suflu peste flori sa mi le inviorez. SAHIA N. 25. DLRLC
    • format_quote (shi) absolut Strashnica toamna! Invioreaza caleshte puteri ostenite. TOMA C. V. 396. DLRLC
    • format_quote Dupa ce mincara... se inviorara cu o cupa de vin. SADOVEANU O. VII 77. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A (se) insufletzi a (se) inveseli; a (se) imbarbata. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un copil doi te mai invioreaza ai pentru ce trai. DELAVRANCEA la TDRG. DLRLC
      • format_quote Cum tenvioreaza cum tenaltza shi te umple de incredere simpla atingere cun suflet mare! VLAHUTZA O. A. 488. DLRLC
      • format_quote intranzitiv rar Cind vazu pe fiul sau... i se paru a inviora olecutza. ISPIRESCU L. 126. DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat A se anima. DLRLC
      sinonime: anima
      • format_quote Se invioreaza curtea de oameni shi de mishcare shi de zgomot. REBREANU R. II 49. DLRLC
etimologie:

inviorare, inviorarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) inviora shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Exercitzii de inviorare. DLRLC
    • format_quote Pe fatza femeii trecu o unda de inviorare k shi cind glasul lui iar fi alinat suferintza. REBREANU R. II 65. DLRLC
etimologie:
  • vezi inviora DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.