introdus, ~ă a [At: RUSSO, S. 32 / V: (înv) în~ / Pl: ~uși, ~e / E: introduce] 1 Care este pus înăuntru. 2 Înglobat. 3-4 Intrat undeva (cu forța sau) pe furiș. 5 (D. oameni) Care are relații cu multă lume. 6 Care a fost admis într-o organizație, instituție etc. 7-8 Care este (primit sau) invitat de către cineva. 9 Care a fost ajutat să se inițieze într-un anumit domeniu. 10 Care cunoaște bine o problemă. 11 Pus în practică. 12 (D. un obicei, o practică) Instituit. 13 Adăugat. 14 Pus la locul potrivit. 15 Care și-a făcut loc.

INTRODÚS, -Ă, introduși, -se, adj. Care are relații cu multă lume. ♦ Care cunoaște bine și amănunțit o problemă.

INTRODÚS, -Ă adj. (Despre oameni) Cu legături multe. ♦ Priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni. [< introduce].

INTRODÚS, -Ă adj. (despre oameni) cu legături multe. ◊ priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni. (< introduce)

introduce [At: MARCOVICI, C. 5/12 / V: (înv) în~ / Pzi: ~duc / E: lat introducere] 1 vt A face ca ceva sau cineva să intre undeva Si: a băga, a vârî. 2 vt A îngloba. 3-4 vr A intra undeva (cu forța sau) pe furiș. 5-6 vt A face ca o persoană să fie (primită sau) invitată de către cineva. 7 vt A face ca cineva să fie admis într-o organizație, instituție etc. 8 vt A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 9 vt A pune în practică. 10 vt A institui un obicei. 11 vt A adăuga. 12 vt A pune la locul potrivit. 13 vt A efectua. 14-15 vtr A(-și) face loc.

întroduce v vz introduce

întrodus¹ sn vz introdus¹

întrodus², ~ă a vz introdus²

INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face să intre, să pătrundă în ceva, a băga, a vîrî. ◊ Fig. Introduce iarăși bucuria în bietul bordei. NEGRUZZI, S. I 253. ♦ Refl. A intra (cu forța sau pe furiș). Ei se introduceau ziua și noaptea prin locuințele oamenilor și puneau mîna pe ce găseau. GHICA, S. 30. ◊ Fig. Muzica nu lăsa urîtul să se introducă în castelul său. NEGRUZZI, S. I 110. ♦ A include, a adăuga. A introduce în povestire elemente lirice. A introduce o clauză nouă în contract. 2. A face să fie primit de cineva. Șeful de cabinet... a cerut să fiu introdus cît de repede [la ministru]. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să fie admis (în componența unei organizații, asociații, societăți etc.). L-a introdus în cercul nostru literar. 3. A ajuta pe cineva să se obișnuiască, să se familiarizeze cu ceva; a iniția pe cineva într-un domeniu de activitate. A introduce pe studenți în studiul filologiei. 4. A institui, a înrădăcina, a face uzual, a pune în practică, a stabili, a consolida (în viața socială). O dată cu victoria revoluției socialiste, ideologia socialistă este introdusă în conștiința milioanelor de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 34. Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Ieș. ALECSANDRI, T. I 178. Ei introduseră între dînșii cele dintîi cunoștințe de agricultură. BÎLCESCU, O. II 12. – Forme gramaticale: perf. s. introdusei, part. introdus. – Variantă: întrodúce (IBRĂILEANU, SP. CR. 133) vb. III.

ÎNTRODÚCE vb. III v. introduce.

INTRODÚCE vb. III. tr. 1. A băga, a vârî (undeva, în ceva). ♦ A include, a îngloba. ♦ refl. A intra. 2. A face să fie primit de cineva. 3. A iniția, a călăuzi, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practică etc.). [P.i. introdúc, perf. s. -dusei, part. -dus, var. întroduce vb. III. / < lat. introducere < intro – înăuntru, ducere – a duce].

ÎNTRODÚCE vb. III. v. introduce.

INTRODÚCE vb. I. tr. 1. a băga, a include, a îngloba. 2. a face să fie primit de cineva. 3. a iniția, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, după fr. introduire)

A INTRODÚCE introdúc tranz. 1) A face să intre înăuntru; a vârî; a băga. 2) (date, citate, precizări etc.) A adăuga într-un text scris; a include. 3) (persoane) A ajuta să se inițieze (într-o problemă, într-o activitate). 4) (persoane) A face să fie primit (într-o organizație, în casa cuiva etc.). 5) (metode, obiceiuri etc.) A face să fie adoptat. [Sil. in-tro-] /<lat. introducere, fr. introduire

introduce v. 1. a băga undeva; 2. a stabili: a introduce un obiceiu; 3. a pătrunde, a se adopta.

*introdúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. intro-dúco, -dúcere, d. intro, în ăuntru [cu mișcare], și dúcere, a duce). Bag, vîr, fac să intre: a introduce o sondă într’o rană, un prieten într’o societate. Fig. Fac să se adopte, să se ĭa: a introduce o modă, un obiceĭ. V. refl. Intru, pătrund, mă strecor: hoțiĭ s’aŭ introdus în casă spărgînd zidu, (fig.) e greŭ să împedecĭ să se introducă abuzurile.

introdúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. introdúc, 1 pl. introdúcem, 2 pl. introdúceți; imper. 2 sg. introdú, neg. nu introdúce; part. introdús

introdúce vb. duce

INTRODÚCE vb. 1. v. băga. 2. a băga, a pune, a vârî. (~ vinul în damigeană.) 3. a băga, a trece, a vârî. (~ ața prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se vârî. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. v. îngloba. 6. (livr.) a implementa. (A ~ o nouă tehnologie.) 7. v. iniția. 8. v. institui.

INTRODUCE vb. 1. a băga, a vîrî. (~ mîna în apă, cheia în broască.) 2. a băga, a pune, a vîrî. (~ vinul în damigeană.) 3. a băga, a trece, a vîrî. (~ ața prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se vîrî. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. a include, a integra, a încorpora, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanțe.) 6. a călăuzi, a iniția. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) 7. a institui, a stabili. (~ o anumită practică.)