intampinat¹ sn [At: CORESI EV. 232/16 / V: ~tim~ ~tum~ ~tunchin~ / Pl: ~uri / E: intampina] 1 Intampinare (1). 2 (Irg) intalnire (2). 39 Intampinare (45 812). 10 Prevenire. 11 (Inv) Evitare. 12 (Mpp) Intampinatura.

intampinat² ~a a [At: MARIAN S. R. II 64 / V: ~tim~ ~tum~ ~tunchin~ / Pl: ~atzi ~e / E: intampina] 1 Caruia ia ieshit cineva inainte pentru al primi. 2 Care se intalneshte cu cineva. 3 (D. o armata) Careia ia ieshit inainte inamicul pentru a se lupta. 4 (D. obstacole) Care sa ivit in calea unei realizari. 5 (D. cheltuieli) Suportat. 6 (D. obligatzii) Indeplinit. 7 (D. nevoile cuiva) Indestulat de altcineva. 8 (Pop) Bolnav de intampinatura.

intampina [At: TETRAEV. (1574) 212 / V: ~tim~ ~tum~ ~tunchina / Pzi: intampin / E: in + tampina] 1 vt A ieshi cuiva inainte pentru al primi. 2 vt (Ivp) A se intalni (3). 3 vt (Inv) A ieshi cu oaste in calea dushmanului pentru a se lupta. 4 vt (Fig) A i se ivi cuiva obstacole in calea unei realizari. 5 vt (Fig) A suporta nishte cheltuieli. 6 vt A face fatza unor obligatzii. 7 vt (Fig; inv) A evita. 8 vt (Inv) A indestula nevoile cuiva. 910 vti (Inv) A replica cuiva. 11 vt (Inv) A rasplati. 12 vt (Fig; inv) A preveni. 13 vt (Fig; inv) A combate.

intimpina v vz intampina

intimpinat¹ sn vz intampinat¹

intimpinat² ~a a vz intampinat²

INTIMPINÁ vb. I v. intimpina.

INTIMPINÁ intímpin vb. I. Tranz. 1. A ieshi in calea cuiva a merge inaintea cuiva a primi pe cineva. Trebuie sa alerg inaintea lui shi sal intimpin. SAHIA N. 62. Poate sa neajunga cineva din urma ori sa ne intimpine cineva dinainte. CREANGA P. 126. Cu sfetnici vechi de zile mantimpinashi in cale K marmura de alba cu par de aur moale. EMINESCU O. I 91. Eu pe orishicine Intimpin cind vine; Cind pleaca afara Eu il petrec iara (Usha). TEODORESCU P. P. 247. ◊ (Urmat de determinari modale introduse prin prep. «cu») Acum satenii il intimpinasera peste tot cu tacere shi cu ochi incruntatzi shi banuitori. REBREANU R. II 84. Mantimpina cu veselie SHi toate ma salutan cor. IOSIF PATR. 31. O baba intimpina pe fata cu blindetza. CREANGA P. 288. ◊ (Subiectul este un abstract) Determinative privitoare la pozitzia unui loc fatza de punctele cardinale ne intimpina extrem de rar. IORDAN N. L. 107. 2. (Invechit shi regional) A da in cale peste cineva sau ceva; a intilni. A trecut shi muntzi shi ape Darimind ceantimpinat. COSHBUC P. II 91. Daca noi mai intimpina eu acolo shi feli de feli de paseri... SBIERA P. 158. ◊ Refl. reciproc. Se intimpinase in ocolul Focshanilor shi se lasase cu taberile lor amestecate la satul Sapatzeni pe lunca infratzitoare a Milcovului. ODOBESCU S. I 170. La ieshirea lui Ieremiavoda din biserica indata se intimpinara moldovenii sai cu ai lui Razvanvoda. BALCESCU O. I 342. 3. Fig. (Mai ales cu privire la lucruri neplacute greutatzi necazuri obstacole) A da peste... a gasi... a avea parte de... Intimpinind mai multe necaze shi primejdii in calea lor in sfirshit ajunsera la hotarele Turciei. NEGRUZZI S. I 178. (In forma intimpina) Orishiunde sarata Vorbe dulci intimpina SHi traia in veselie K albina pe cimpie. ALECSANDRI P. I 95. 4. Fig. (Invechit cu privire la cheltuieli) A face fala a acoperi. Ostashii cu toate k leafa lor era insemnata dar tot nar fi putut intimpina cheltuielile lor daca in vreme de razboi nu lear fi fost iertata prada. BALCESCU O. I 17. (In forma intimpina) TZine mosh Ioane acest mic dar de la mine shi intimpinatzi nevoia. CREANGA A. 160. ♦ A indestula a implini. Acolo unde gasesc cu ce sa intimpine putzinele lor trebuintze ei poposesc. ODOBESCU S. I 228. 5. (Invechit cu privire la persoane) A replica a raspunde a obiecta (cuiva). Ar putea sa intimpine unii din aceia la care ma refer la inceputul acestei comunicari k totushi la noi se ceteshte. SADOVEANU E. 253. Nu te aprinde il intimpina caprarul. SLAVICI O. I 185. ◊ Refl. impers. A vrut sa shtie care e domnul tzarii cel mai vestit... I sa intimpinat: de buna seama e Negruvoda. ODOBESCU S. II 509. Varianta: intimpiná vb. I.

A INTAMPINÁ intampin tranz. 1) (persoane) A ashtepta ieshind in cale (conform unei intzelegeri prealabile). ◊ ~ o sarbatoare (sau o data) a fi in ashteptarea unei sarbatori (sau a unei date) pregatind cele necesare. 2) (obstacole greutatzi) A gasi in calea sa; a intalni. /in + tampina

intampinà v. 1. a merge inaintea cuiva: ieshi sal intampine; 2. a primi cu onoruri: norodul il intampina cu bucurie NEGR.; 3. a preveni: acei boieri au intampinat rasbunarea sa OD.; 4. fig. a face o obiectziune: la acestea el intampina urmatoarele; 5. a da peste: a intampina piedici greutatzi; 6. a suporta: a intampina cheltueli. [Termen primitiv militar: a ieshi inaintea cuiva cu tampine al primi in sunetul instrumentelor].

intímpin (est) shi intímpin¹ (vest) a á v. tr. (d. timpina timpina darabana care suna cind armatele se cĭocneaŭ se intimpinaŭ). Intilnesc merg inaintea cuĭva k sal primesc: copiiĭ laŭ intimpinat pe tatal lor poporu la intimpinat cu pine shi sare pe domn. Previn apuc in ainte preintimpin: a intimpina o boala o nenorocire. Obĭectez ripostez: „nu ma tem” intimpina el. Daŭ peste intilnesc: a intimpina marĭ dificultatzĭ. Suport preintimpin fac fatza: a intimpina cheltuĭelile. Vechĭ timp timp shi tump.

intímpin V. intimpin.

intampiná (a ~) vb. ind. prez. 3 intampina

intampiná vb. ind. prez. 1 sg. intampin 3 sg. shi pl. intampina perf. s. 1 sg. intampinái

INTAMPINÁ vb. 1. a primi (inv. shi reg.) a sprijini (reg.) a prijini (inv.) a tampina. (A ~ oaspetzii cu paine shi sare.) *2. (fig.) a intalni. (~ unele greutatzi.)

INTAMPINÁ vb. v. intalni raspunde replica riposta vedea.

INTIMPINA vb. 1. a primi (inv. shi reg.) a sprijini (reg.) a prijini (inv.) a timpina. (A ~ oaspetzii cu piine shi sare.) 2.* (fig.) a intilni. (~ unele greutatzi.)

intimpina vb. v. INTILNI. RASPUNDE. REPLICA. RIPOSTA. VEDEA.

intimpiná (intampin intampinát) vb. 1. A i se ivi cuiva un obstacol sau un dushman. 2. A preveni a prevedea. 3. A replica a raspunde. 4. A ieshi cuiva inainte pentru al primi. 5. A afla a gasi. 6. (Refl.) A se intilni a da pe fatza. Var. inv. timpina (in)timpina. De la timpi „a toci” cu suf. ina k clati › clatina smuci › smacina roshi › rushina etc. Pentru semantism cf. ostimpi „a da la o parte” sau sb. stupiti „a toci” › „a opri”. Celelalte der. propuse par mai putzin probabile: din gr. ὑπαντάω „a intilni” (Cihac II 666); de la un lat. *tempināre (Byhan 32) din lat. *intropāre cu inlocuirea suf. ināre (Cretzu 339). Mai acceptata in general der. de la timpina (Candrea Éléments 26; JB V 337; Pushcariu Dacor. II 762; DAR; Scriban) nu este satisfacatoare deoarece sensul etimologic („a primi cu muzica de tobitze”) nu pare firesc nepotrivinduse cu conditziile istorice ale rom. shi nu apare cu nici un sens inv. sau actual al cuvintului in ciuda afirmatziei contrare din DAR. etimonul sl. tǫpanŭ (Rosetti III 56) nu e probabil. Der. imtimpinare s. f. (intilnire primire; prevenire; obiectzie observatzie; epilepsie); intimpinat s. n. (boala nedefinita a oamenilor shi vitelor); intimpinatura (var. intunchinatura) s. f. (reumatism poliarticulat acut) numit astfel datorita caracterului sau brusc cf. intinitura; timpish adv. (inv. de ajutor) der. neclara folosit rar in sec. XVII; preintimpina vb. (a preveni a anuntza) der. modern format pe baza fr. prévenir.