optziuni
  • info

17 definitzii pentru inrobire

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INROBÍRE inrobiri s. f. Actziunea de a inrobi shi rezultatul ei. V. inrobi.

INROBÍRE inrobiri s. f. Actziunea de a inrobi shi rezultatul ei. V. inrobi.

inrobire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: inrobi] Subjugare.

INROBÍRE inrobiri s. f. Actziunea de a inrobi shi rezultatul ei; robire.

INROBÍ inrobesc vb. IV. Tranz. A supune a robi a subjuga a aservi. In + rob.

INROBÍ inrobesc vb. IV. Tranz. A supune a robi a subjuga a aservi. In + rob.

inrobi vt [At: DA ms / Pzi: ~besc / E: in + rob] A subjuga.

INROBÍ inrobesc vb. IV. Tranz. A supune a aservi; a robi. In goana dupa obtzinerea de profituri maxime imperialishtii inrobesc shi jefuiesc tot mai mult popoarele din aceste tzari. SCINTEIA 1953 nr. 2564.

A INROBÍ ~ésc tranz. (popoare tzari teritorii) A lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independentza; a supune; a ingenunchea; a subjuga; a aservi; a infeuda. /in + a robi

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

inrobíre s. f. g.d. art. inrobírii; pl. inrobíri

inrobíre s. f. g.d. art. inrobírii; pl. inrobíri

inrobí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inrobésc imperf. 3 sg. inrobeá; conj. prez. 3 sa inrobeásca

inrobí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inrobésc imperf. 3 sg. inrobeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inrobeásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INROBÍRE s. 1. v. subjugare. 2. subjugare (livr.) servitute. (Stare de ~.)

INROBIRE s. 1. aservire robie robire subjugare supunere (fig.) infeudare ingenunchere. (~ unui popor strain.) 2. subjugare (livr.) servitute. (Stare de ~.)

Inrobire ≠ dezrobire

INROBÍ vb. 1. a robi (inv.) a prada. (A ~ un prizonier.) 2. v. subjuga.

INROBI vb. 1. a robi (inv.) a prada. (A ~ un prizonier.) 2. a aservi a robi. a subjuga a supune (fig.) a infeuda a ingenunchea. (A ~ un popor strain.)

A inrobi ≠ a dezrobi a elibera

Intrare: inrobire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inrobire
  • ‑nrobire
  • inrobirea
  • ‑nrobirea
plural
  • inrobiri
  • ‑nrobiri
  • inrobirile
  • ‑nrobirile
genitiv-dativ singular
  • inrobiri
  • ‑nrobiri
  • inrobirii
  • ‑nrobirii
plural
  • inrobiri
  • ‑nrobiri
  • inrobirilor
  • ‑nrobirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

inrobi, inrobescverb

  • 1. Aservi, robi, subjuga, supune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aservi robi subjuga supune antonime: dezrobi elibera
    • format_quote In goana dupa obtzinerea de profituri maxime imperialishtii inrobesc shi jefuiesc tot mai mult popoarele din aceste tzari. SCINTEIA 1953 nr. 2564. DLRLC
etimologie:
  • In + rob DEX '09 DEX '98

inrobire, inrobirisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a inrobi shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: robire antonime: dezrobire
etimologie:
  • vezi inrobi DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.