dezrobire sf [At: AR (1839) 121 ¹/18 / Pl: ~ri / E: dezrobi] 1 Eliberare din robie. 2 Eliberare de sub o asuprire politica sau sociala de sub o exploatare. 3 Eliberare a unui stat a unui popor de sub o ocupatzie militara sau de sub o asuprire straina. 4 Asigurare a independentzei unui popor. 5 Eliberare din prizonierat sau dintro detentzie nedreapta. 6 (Fig) Scapare a cuiva dintro situatzie umilitoare sau apasatoare.

DEZROBÍRE dezrobiri s. f. Actziunea de a (se) dezrobi shi rezultatul ei. 1. Scapare eliberare din robie din sclavie; p. ext. eliberare de sub o asuprire politica sau sociala de sub exploatare. Dezrobirea clasei muncitoare nu poate veni decit prin lupta continua shi hotarita contra clasei capitaliste. DOC. PART. 20. Muncitorii ishi intindeau mina pentru a alcatui marea armata a dezrobirii. PAS Z. I 317. Unchiash aproape orb ramas dupa dezrobire pina la moarte in curtea noastra. M. I. CARAGIALE C. 80. 2. Eliberare de sub o ocupatzie politica shi militara cu asigurarea independentzei. Neuitata va ramine jertfa nobila a ostashilor shi ofitzerilor sovietici care shiau dat viatza pentru dezrobirea tzarii noastre. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 245. Pentrua patriei iubire Pentrua mamei dezrobire Viatza noastra sa jertfim! ALECSANDRI P. A. 82. 3. Eliberare din prizonierat sau dintro detentziune; rascumparare. Atita limba romineasca shtia turcul shi gindul lui era pesemne la ceva bani de dezrobire. GALACTION O. I 299.

desrobire f. emancipare: SHtirbeiu a decretat in 1856 desrobirea TZiganilor.

dezrobíre s. f. g.d. art. dezrobírii; pl. dezrobíri

dezrobíre s. f. g.d. art. dezrobírii; pl. dezrobíri

DEZROBÍRE s. eliberare emancipare emancipatzie liberare (inv. shi pop.) mantuire (pop.) slobozire (inv. shi reg.) slobozenie (inv.) slobozie (fig.) descatushare. (~ tziganilor.)

DEZROBIRE s. eliberare emancipare emancipatzie liberare (inv. shi pop.) mintuire (pop.) slobozire (inv. shi reg.) slobozenie (inv.) slobozie (fig.) descatushare. (~ tziganilor.)

Dezrobire ≠ inrobire subjugare