ingradit ~a a [At: CORESI EV. 81/22 / Pl: ~itzi ~e / E: ingradi] 1 Imprejmuit cu gard sau cu zid pentru a izola. 2 (Fig) Caruia i sau impus restrictzii Si: stavilit. 3 Protejat de ceva sau de cineva. 4 (Inv) Indragostit. 5 Impletit. 6 (D. astre) Cu inele.

ingradit a. 1. ocolit de un gard: gradina ingradita; 2. fig. ocrotit: ingraditzi de lege EM.

ingradít a adj. Inconjurat cu gard: casa ingradita. Fig. Aparat protejat: popor ingradit de legĭ. Infrinat oprit: pretentziunĭ ingradite.

ingradi [At: CORESI EV. 296/4 / Pzi: ~desc / E: slv градити] 1 vt A imprejmui un teren cu gard cu uluci cu zid etc. Si: a ingradina (1). 2 vr A se stapani. 3 vr (Fig) A se apara cu ajutorul cuiva sau a ceva. 4 vt (Fig) A pune limite libertatzii cuiva. 5 vrr (Inv) A se intzelege bine cu cineva. 6 vrr (Fig) A cadea de acord. 7 vt A impleti nuiele Si: a ingradina (2). 8 vt (Pex) A intari o impletitura de nuiele Si: a ingradina (3). 9 vt (Pex) A hotarnici.

INGRADÍ ingradesc vb. IV. Tranz. 1. A imprejmui un teren (cu gard cu uluci cu zid etc.). In stinga la citziva pashi incepea cimitirul satului ingradit cu spini. REBREANU P. S. 11. La batalia de la Cosovo vedem pe Huniade ashi ingradi tabara. BALCESCU O. I 30. Spune draga maicata Sangradeasca gradina Dar cu gard de sharampoi. SHEZ. I 140. ◊ Absol. (Metaforic) Am un moshneag mititel SHingradeshte frumushel (Acul). GOROVEI C. 2. ◊ Refl. Fig. Cei tari se ingradira Cuaverea shi marirea in cercul lor de legi. EMINESCU O. I 56. Cu puterea cu scandalul cind cei mari se ingradesc Al lor cuget innopteaza creierii le putrezesc. BELDICEANU P. 121. 2. Fig. A pune limite a stavili. Itzi ingradeshte gura Spancioc! ALECSANDRI T. II 169. Muncitori neobositzi Sa muncim shi sangradim Pe chiaburul cel hain. POP.

A INGRADÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri suprafetze etc.) A inconjura cu un gard; a imprejmui; a tzarcui. ~ curtea. 2) fig. A pune in anumite limite; a margini; a limita; a restrange. [Sil. ingra] /in + sl. graditi

A SE INGRADÍ ma ~ésc intranz. inv. 1) A ajunge la intzelegere reciproca; a cadea de acord; a se intzelege. 2) fig. A se pune in afara oricarei responsabilitatzi personale; a se pune la adapost. /in + sl. graditi

ingradì v. 1. a inconjura cu gard: a ingradi casa; 2. a se ocroti: cei mari se ’ngradira cu averea shi marirea in cercul lor de legi EM.; 3. fig. a infrana: itzi ingradeshte gura! AL. [Slav. OGRADITI].

ingradésc v. tr. (V. gard). Inconjor cu gard: a ingradi casa. Fig. Apar protejez: legea ingradeshte lumea. Infrinez opresc: hotziĭ trebuĭesc ingraditzĭ. Atzĭ ingradi gura atzĭ stapini gura a vorbi cu prudentza. Rar ingarduĭesc.

ingradí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ingradésc imperf. 3 sg. ingradeá; conj. prez. 3 sa ingradeásca

ingradí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ingradésc imperf. 3 sg. ingradeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ingradeásca

INGRADÍT adj. v. imprejmuit.

INGRADIT adj. imprejmuit inchis. (Un teren ~.)

Ingradit ≠ dezgradit

INGRADÍ vb. v. imprejmui.

INGRADÍ vb. v. limita margini restrange.

INGRADI vb. a imprejmui a inchide a inconjura (inv. shi pop.) a ocoli (pop.) a tzarcui (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.)

ingradi vb. v. LIMITA. MARGINI. RESTRINGE.

A ingradi ≠ a dezgradi

ingradí (ingradésc ingradít) vb. 1. A inchide a astupa. 2. A imprejmui a ingradi. 3. A pune limite a stavili. 4. A stapini a subjuga. 5. A impleti a face cozi. 6. (Refl.) A se pune la adapost a se apara. 7. (Refl.) A se intzelege a se avea bine. Mr. ngardire megl. angardés angardiri. Sl. graditi (Cihac II 115; DAR) cf. bg. gradja sb. graditi rus. goroditĭ shi de asemenea gard gradina. Der. neingradit adj. (fara ingradire deschis; nelimitat); ingraditor adj. (care ingradeshte); ingraditura s. f. (gard imprejmuire; inv. fortificatzie); ingradeala s. f. (separare); ingradish s. n. (inv. gard); desgradi vb. (a scoate gardul a desface o imprejmuire).