16 definitzii pentru imprejmuit (adj.)
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (6)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
IMPREJMUÍT2 A imprejmuitzi te adj. (Despre locuri terenuri etc.) Care este inchis de jur imprejur (cu gard); ingradit. V. imprejmui.
IMPREJMUÍT2 A imprejmuitzi te adj. (Despre locuri terenuri etc.) Care este inchis de jur imprejur (cu gard); ingradit. V. imprejmui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
imprejmuit2 ~a a [At: I. NEGRUZZI III 367 / Pl: ~itzi ~e / E: imprejmui] (D. locuri terenuri etc.) Care este inchis de jurimprejur cu gard Si: ingradit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
IMPREJMUÍ imprejmuiesc vb. IV. Tranz. A pune a asheza un gard pietre etc. de jurimprejurul unui loc pentru al delimita de rest; a ingradi. ♦ Fig. A inconjura a impresura. In + preajma + suf. ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
imprejmui vt [At: VACARESCU P. 163 / Pzi: ~esc / E: in + preajma] 1 A asheza un gard pietre etc. de jur imprejurul unui loc pentru al delimita de rest Si: a ingradi. 2 (Fig) A impresura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
IMPREJMUÍ imprejmuiesc vb. IV. Tranz. A pune a asheza un gard pietre etc. de jur imprejurul unui loc pentru al delimita de rest; a ingradi. ♦ Fig. A inconjura a impresura. In + preajma + suf. ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
IMPREJMUÍ imprejmuiesc vb. IV. Tranz. A inchide un loc de jur imprejur cu gard cu spini etc.; a ingradi. E imprejmuita cu ziduri inalte curtea. STANCU D. 136. Vezi tu departen rasarit Aprins lucind k focul Palatul lor? Imprejmuit Cu zid dargint e locul. COSHBUC P. I 66. ♦ Fig. A inconjura a impresura. Muncitorii sint imprejmuitzi de pretutindeni shi impinshi sub lovituri spre orash. SAHIA N. 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A IMPREJMUÍ ~iésc tranz. 1) (terenuri suprafetze de pamant etc.) A inconjura cu un gard sau cu un zid; a ingradi. 2) fig. A cuprinde din toate partzile; a incercui; a inconjura; a imprejura; a impresura. [Sil. imprej] /in + preajma
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
imprejmuĭésc v. tr. (d. preajma). Ingradesc. In Trans. shi prejmuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
imprejmuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imprejmuiésc imperf. 3 sg. imprejmuiá; conj. prez. 3 sa imprejmuiásca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
imprejmuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imprejmuiésc imperf. 3 sg. imprejmuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. imprejmuiásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
IMPREJMUÍT adj. inchis ingradit. (Un teren ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
IMPREJMUIT adj. inchis ingradit. (Un teren ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Imprejmuit ≠ dezgradit
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
IMPREJMUÍ vb. 1. a inchide a inconjura a ingradi (inv. shi pop.) a ocoli (pop.) a tzarcui (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenarui a incadra a inconjura a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
IMPREJMUI vb. 1. a inchide a inconjura a ingradi (inv. shi pop.) a ocoli (pop.) a tzarcui (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenarui a incadra a inconjura a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A imprejmui ≠ a dezgradi
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
imprejmui, imprejmuiescverb
- 1. A pune a asheza un gard pietre etc. de jurimprejurul unui loc pentru al delimita de rest. DEX '09 DLRLC
- E imprejmuita cu ziduri inalte curtea. STANCU D. 136. DLRLC
- Vezi tu departen rasarit Aprins lucind k focul Palatul lor? Imprejmuit Cu zid dargint e locul. COSHBUC P. I 66. DLRLC
- 1.1. Imprejura, impresura, incercui, inconjura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Muncitorii sint imprejmuitzi de pretutindeni shi impinshi sub lovituri spre orash. SAHIA N. 45. DLRLC
-
-
etimologie:
- In + preajma + sufix ui. DEX '98 DEX '09
imprejmuit, imprejmuitaadjectiv
etimologie:
- imprejmui DEX '09 DEX '98