infrant¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: infrange] (Inv) 1 Frangere. 26 Infrangere (26). 7 Caintza. 814 Infrangere (814). 15 Smerenie. 16 Seducere.

infrant² ~a a [At: CORESI EV. 14/27 / Pl: ~ntzi ~e / E: infrange] 1 (Inv) Frant. 2 (Nob) Care shia pierdut forma initziala. 3 (Inv; fig; ilav) Cu inima ~a Zdrobit. 4 (Iae) Smerit. 5 (D. legi ordine dispozitzii) Incalcat². 6 A carui vointza a fost nesocotita. 7 (D. obiceiuri rele vicii cusururi) Curmat. 8 Care se caieshte. 9 Care ishi stapaneshte manifestarile starilor sufleteshti. 10 (Inv) Care duce o viatza desfranata. 11 (Csnp) Bolnav de o boala cu transmitere sexuala. 12 Biruit in lupta. 13 Lipsit de rezistentza. 14 Revenit la sentimente mai bune.

infrant a. 1. invins cu desavarshire: oshtire infranta; 2. calcat in picioare violat: legi infrante; 3. fig. sfaramat: cu inima infranta.

infrange [At: CORESI EV. 27/33 / Pzi: infrang / E: ml *infrangere] 12 vtr (Inv) A (se) frange. 34 vtr (Nob) (A face sashi piarda sau) ashi pierde forma originara. 5 vt (Fig; d. inima) A zdrobi. 6 vt (D. lege ordin etc.) A incalca. 7 vt (Rar) A nesocoti vointza cuiva. 8 vt (D. cusururi gresheli obiceiuri rele vicii) A curma. 9 vt Ashi stapani o anumita stare sufleteasca. 10 vt (Inv) A duce o viatza destrabalata. 11 vr (Inv) A suferi de o boala venerica. 12 vt (Fig) A invinge rezistentza cuiva. 13 vt (Fig) A seduce. 14 vt A invinge in lupta. 15 vr (Inv) A se cai. 16 vr (Inv) A reveni la sentimente mai bune.

INFRÍNGE infríng vb. III. Tranz. A invinge a birui a zdrobi (in lupte inarmate). Sa dovedit inca o data k nu exista fortza in lume care sa poata infringe popoare care shiau luat soarta in propriile lor miini. SCINTEIA 1953 nr. 2773. Batalia in care Tomsha fusese infrint... se daduse dimineatza. SADOVEANU O. VII 154. Ii ajutase asupra protivnicilor... dei infrinse. ISPIRESCU L. 51. (Fig.) Galileu... infrint prin chinurile temnitzei fu scos in fine la lumina. ODOBESCU S. III 319. ◊ (Cu privire la abstracte) Stringind legaturile cu masele sprijinindute pe mase explicindule sarcinile care stau in fatza lor shi mobilizindule la lupta pentru rezolvarea lor potzi infringe orice greutate. SCINTEIA 1952 nr. 2436. ♦ (Cu privire la stari sufleteshti) A inabushi. Mai avea remushcari insa reushea sa shi le infringa. SAHIA N. 109. Orice vis orice dorintza mea Eu singur leam infrint incetincet. EMINESCU O. IV 253. ◊ Refl. pas. Deznadejdi ce nu senfring In grozav virtej se string. MACEDONSKI O. I 200. ♦ (Cu privire la legi dispozitzii ordine) A nesocoti a incalca a viola. A infrint dispozitziile legii. Forme gramaticale: perf. s. infrinsei part. infrint..

INFRÍNT A infrintzi te adj. Biruit invins. Citzi reprezentantzi geniali ai artei nau stat la marginea societatzii infrintzi shi umilitzi! SADOVEANU E. 197. Ishi vazu oastea infrinta. ISPIRESCU M. V. 42.

INFRANGE vb. tr. a invinge a birui (in lupta). ◊ ashi stapani o stare de spirit. (< lat. infrangere)

A INFRANGE infrang tranz. 1) A bate cashtigand lupta. 2) A supune vointzei sale. [Sil. infran] /<lat. infrangere

infrange v. 1. a invinge cu totul: Traian a infrant pe Daci; 2. fig. a calca o lege un ordin. [V. frange].

infríng ínt a nge v. tr. (lat. infringere [ild. infrángere] d. frángere a fringe; it. infrángere shi infrágnere vfr. enfraindre nfr. enfreindre). Inving de tot: Traĭan ĭa infrint pe Dacĭ. Fig. Calc violez o lege un ordin un tratat.

infrínt a adj. Invins de tot. Calcat violat: lege infrinta. SHi infrins (est).

infrange (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. infrang 1 pl. infrangem perf. s. 1 sg. infranséi 1 pl. infranseram; part. infrant

infrange vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. infrang perf. s. 1 sg. infranséi 1 pl. infranseram; part. infrant

INFRANT adj. batut biruit invins (inv.) spart. (O armata ~.)

INFRANT adj. s. v. luetic sifilitic.

Infrant ≠ biruitor

INFRANGE vb. 1. v. birui. 2. v. depashi. 3. v. stapani. 4. v. razbi.

INFRANGE vb. v. cai frange pocai regreta rupe.

INFRINGE vb. 1. a bate a birui a intrece a invinge (pop.) a dovedi a prididi a ramine a rapune a razbi a supara (inv. shi reg.) a supune (inv.) a dobindi a fringe a pobedi a razbate a sparge a timpi a vinci. (Ii ~ pe dushmani.) 2. a birui a depashi a invinge a razbi (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultatzile.) 3. a(shi) birui a(shi) infrina a(shi) invinge a(shi) stapini (pop. shi fam.) a(shi) struni. (SHia ~ emotzia.) 4. a(l) ajunge a(l) birui a(l) copleshi a(l) covirshi a(l) cuprinde a(l) invinge a(l) podidi a(l) prinde a(l) razbi a(l) toropi (inv.) a(l) preacovirshi (fig.) a(l) dobori a(l) lovi. (La ~ oboseala.)

infringe vb. v. CAI. FRINGE. POCAI. REGRETA. RUPE.

INFRINT adj. batut biruit invins (inv.) spart. (O armata ~.)

infrint adj. s. v. LUETIC. SIFILITIC.