infiora [At: BELDIMAN N. P. II 3 / P: ~fio~ / V: (cscj) ~ri (reg) inhi~ / Pzi: ~rez infior / E: in + fior] 12 vtr (A face k cineva sa fie cuprins sau) a fi cuprins de fiori Si: a (se) ingrozi a (se) nelinishti a (se) speria. 34 vtr (A face pe cineva sa sufere sau) a suferi o impresie adanca Si: a (se) emotziona a (se) tulbura. 56 vtr A (se) mishca ushor. 7 vr (Mpp; shie a se ~ de friguri) A avea frisoane. 8 vi (Rar; fig) A tremura asemeni celui cuprins de frisoane.

INFIORÁ infiorez shi infiór vb. I. 1. Tranz. A face k cineva sa fie cuprins de fiori (de frica de groaza) a baga in fiori; a speria a infricosha. El se vazu puternic peun armasar calare Infiorind cu spadai popoare numeroase. ALECSANDRI P. A. 137. Vaietele... poporului... il infiorara de frica. BALCESCU O. II 62. ◊ Fig. Furia poporului era salbatica strigatele de «moarte ucigashilor» infiorau ulitzele. CAMIL PETRESCU O. II 477. Prin papura verde prin tzipirigul inflorit strigatul pasarilor de balta infiora zarea. DUNAREANU CH. 210. ◊ Refl. Alei! oameni buni zise cucoana infiorinduse. CREANGA P. 330. Iubirea de moshie e un zid Care nu senfioreaza dea ta spaima Bainzid! EMINESCU O. I 147. Otrava! striga ea infiorinduse. NEGRUZZI S. I 162. 2. Refl. Fig. A suferi o impresie puternica a se patrunde de un sentiment adinc; a se tulbura a se emotziona. Mam infiorat de multzamire. SADOVEANU N. F. 173. Se infiorau uneori privind in apa limpede k intro oglinda fermecata. BART E. 167. ◊ (Personificat) Codrii se infioreaza de atita frumusetze. EMINESCU O. I 142. ◊ Tranz. Primira vestea cea buna cu sufletele infiorate de bucurie. SADOVEANU O. VII 113. O shoapta prinde sanfioare Umila ta singuratate. TOPIRCEANU B. 65. 3. Tranz. A face sa se mishte ushor sa tremure. Vintul noptzii infioara Cetina shi cetioara. DESHLIU M. 61. Infiorate de vint umezite pletele sale lucira in noapte argintiu parca pudrate de o pulbere de lumina. MIHALE O. 365. Adierile infioara frunzele abia simtzite. C. PETRESCU S. 17. ◊ Fig. SHi gemet infioara firea Prelung shi greu k o furtuna. GOGA P. 25. ◊ Refl. Stralucirea diminetzii se stinsese shi luciul se infiora tot mai prelung. SADOVEANU N. F. 101. Avea uneori tresariri mici shi i se infiorau narile. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 129. ◊ (Poetic) Pe ferestre se infiora argintul luceafarului de ziua. CAMILAR TEM. 144. Pronuntzat: fio.

A INFIORÁ infiór tranz. A face sa se infioare; a umple de fiori; a inspaimanta. [Sil. fio] /in + fior

A SE INFIORÁ ma infiór intranz. 1) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se inspaimanta. 2) (despre corp sau partzi ale lui) A se contracta involuntar sub actziunea unei tensiuni nervoase; a se incrancena; a se incretzi. 3) fig. (despre frunze iarba apa) A tremura ushor. /in + fior

infiorà v. 1. a da fiori a infricosha tare; 2. a simtzi fiori a tremura de frica; 3. fig. mintea mi se infioara AL.

infiór shi éz a á v. tr. (d. fior). Fac sa simta fiorĭ: furia mariĭ il infiora. V. refl. Simt fiorĭ ma umplu de mare groaza: m’am infiorat de adincimea prapastiiĭ. Fig. Rar. Incretzesc o suprafatza lina: pluta (unditzeĭ) tremura shi infioara apa (Sadov. VR. 1920 9 365) apa se infioara.

infiorá (a ~) (fio) vb. ind. prez. 3 infioára

infiorá vb. (sil. fio) ind. prez. 1 sg. infioréz/infiór 3 sg. shi pl. infioára

infior.

INFIORÁ vb. 1. ingrozi. 2. tremura. 3. v. tresalta. 4. a fremata a palpita a tremura. (Narile i zvacneau shi i se ~.)

INFIORA vb. 1. a se cutremura a se incrincena a se infricosha a se ingrozi a se inspaiminta a tremura a se zgudui (inv. shi pop.) a se spaiminta (inv. shi reg.) a se spaima (reg.) a se infrica a se scirbi (inv.) a se mira (inv. in Mold.) a se otzari (reg. fig.) a se teshi (inv. fig.) a se incretzi. (Sa ~ la auzul acestei veshti.) 2. a se cutremura a se scutura a tremura a tresari. (Calul se ~ din tot corpul.) 3. a fremata a palpita a tresalta a tresari a vibra. (Se ~ de emotzie.) 4. a fremata a palpita a tremura. (Narile i zvicneau shi i se ~.)