infinit ~a [At: MAIORESCU CR. I 53 / Pl: ~itzi ~e / E: lat infinitus fr infini it infinito] 1 a Nesfarshit. 2 a (Pex) Foarte mare. 3 a (Ilav) La ~ In chip nelimitat. 4 a (Ial) ~ Fara incetare. 56 sn Ceea ce (pare k) nu are limita in spatziu sau in timp Si: nesfarshit nemarginit. 7 sn Cantitate mai mare decat oricare alta. 8 sn (Mat) Cea mai mare valoare spre care tinde o marime variabila. 9 sn (Ast) Regiune a spatziului contzinand puncte care au cel putzin una dintre coordonate variabila. 10 sn (Mat; is) ~ mic Cantitate variabila care tinde catre zero fara a lua aceasta valoare. 11 sn (Mat; is) ~ mare Cantitate variabila care creshte nemarginit in valoare absoluta. 12 sn Categorie care exprima natura absoluta a materiei proprietatea ei de a fi nelimitata in spatziu sau in timp Si: nesfarshit.

INFINÍT² A infinitzi te adj. Care nare capat margini limite; nesfirshit nemasurat nelimitat netzarmurit. Natura este infinita shi ea are o existentza infinita. LENIN O. XIV 256. De jur imprejur pe variatzia infinita a imensei perspective se risipeau umbrele norilor shi stralucirea soarelui. GALACTION O. I 346. ◊ (Adverbial pe linga adjective la gradul comparativ formeaza un comparativ intensiv) Infinit mai valoros decit... ▭ Sfaturile populare sint cele mai democratice organe ale puterii de stat cunoscute istoriei tzarii noastre infinit superioare prin profundul lor democratism organelor puterii de stat din tzarile capitaliste. SCINTEIA 1953 nr. 2784.

INFINÍT A adj. Care nu are sfarshit limite; fara margini; nemarginit nemasurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limita in spatziu sau in timp. // s.m. (Mat.) Marime superioara oricarei marimi date. [Cf. lat. infinitus fr. infini].

INFINÍT A I. adj. care nu are sfarshit limite; fara margini; nemarginit nemasurat. II. s. n. (fil.) insushirea materiei de a fi nelimitata shi inepuizabila in spatziu shi timp. III. s. m. (mat.) marime care nu este finita. (< lat. infinitus fr. infini)

INFINÍT¹ ~ta (~tzi ~te) 1) Care nu are nici o limita; fara capat; nelimitat; nesfarshit; nemarginit. 2) Care nu are sfarshit; fara sfarshit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul marimii intensitatzii duratei numarului etc.); nelimitat. /<lat. infinitus fr. infini

infinit a. 1. care n’are sfarshit sau margini: Dzeu e infinit; 2. ale carui margini nu se cunosc: spatziu infinit; 3. care e foarte mare: bunatate infinita. ║ n. ceea ce e fara de margini: admitem infinitul fara al putea intzelege. ║ adv. 1. fara limite shi fara masura; 2. extrem: infinit de mic.

*infinít a adj. (lat. infinitus. V. finesc). Care n’are fine nesfirshit: un supliciŭ infinit. Fara limite nemarginit: universu e infinit. Foarte mare: bunatate intristare infinita. S. n. pl. urĭ. Ceĭa ce n’are hotare infinitate: admitem infinitu fara sal putem intzelege. La infinit in mod infinit: o linie care se prelungeshte la infinit. Adv. In mod infinit: m’am bucurat infinit (saŭ infinit de mult).

infinít¹ adj. m. pl. infinítzi; f. infiníta pl. infiníte

infinít adj. m. pl. infinítzi; f. sg. infiníta pl. infiníte

INFINÍT adj. s. 1. adj. v. imens. 2. s. enormitate imensitate necuprins v. nemarginire. 3. adj. v. extraordinar. 4. adj. v. nemarginit.

INFINIT adj. s. 1. adj. imens necuprins nefinit nelimitat nemarginit nemasurat nesfirshit netzarmurit (rar) ilimitat. (Cimpie ~.) 2. s. enormitate imensitate necuprins nemarginire nemarginit nesfirshire nesfirshit vastitate. (~ cimpiei.) 3. adj. colosal enorm exceptzional extraordinar fabulos fantastic fenomenal formidabil gigantic grozav imens neauzit nebun negrait neinchipuit nemaiauzit nemaicunoscut nemaiintilnit nemaipomenit nemaivazut nesfirshit nespus teribil uimitor uluitor unic uriash (livr.) mirabil (inv.) manin necrezut (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 4. adj. complet desavirshit nemarginit total (fig.) orb. (Incredere ~ in cineva.)

Infinit ≠ finit limitat marginit