INFINÍT A (1 3) infinitzi te adj. s. m. (2) infinituri s. n. 1. Adj. Care nu are margini limite; nesfarshit² nemarginit nemasurat; p. ext. foarte mare considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decat... 2. S. n. Categorie care exprima natura absoluta a materiei proprietatea ei de a fi nelimitata in spatziu shi in timp shi inepuizabila pentru cunoashtere; ceea ce nu are sau pare k nu are limita in spatziu sau in timp; nesfarshit¹. ◊ Loc. adv. La infinit = in chip nelimitat fara incetare. 3. S. m. (Mat.) Marime variabila care poate lua valori mai mari decat orice marime data. Din lat. infinitus fr. infini.