FINÍT A finitzi te adj. 1. Care are o existentza limitata. ♦ (Substantivat n.) Categorie filosofica ce se refera la starile relative ale materiei care au o existentza limitata shi se pot transforma unele intraltele. 2. (Despre produse marfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. V. fini. Cf. fr. fini it. finito.

finit ~a [At: MAIORESCU D. IV 533 / Pl: ~itzi ~e / E: fini cf fr fini it finito] 1 a Care are existentza limitata Si: determinat limitat marginit. 2 a (Iuz) Terminat. 3 a (D. produse marfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime shi poate fi dat in folosintza. 4 sn Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei care au o existentza limitata shi se pot transforma unele intraltele. 5 sn (Iuz) Sfarshit. 6 (Iuz) Scop.

FINÍT A finitzi te adj. 1. Care are o existentza limitata. ♦ (Substantivat n.) Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei care au o existentza limitata shi se pot transforma unele intraltele. 2. (Despre produse marfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime shi poate fi intrebuintzat in scopul pentru care a fost facut. V. fini. Cf. fr. fini it. finito.

FINÍT¹ A finitzi te adj. (In opozitzie cu infinit) Care nu depasheshte valori oricit de mari. Un poligon are un numar finit de virfuri. ▭ Infinitul este o contradictzie shi e plin de contradictzii. O contradictzie este chiar faptul k un infinit este alcatuit dintro sumedenie de lucruri finite. ENGELS A. 61.

FINÍT² A finitzi te adj. (Despre produse marfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime pentru a putea fi intrebuintzat in scopul pentru care a fost prelucrat; terminat. SHiau luat angajamentul... sa livreze sute de mii de kilograme de fire cardate sute de mii de metri de tzesaturi de lina cruda shi finita. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 1/5.

FINÍT A adj. 1. Care nu depasheshte valori oricat de mari; marginit limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operatziile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei care au existentza limitata shi se pot transforma unele in altele. [Cf. fr. fini lat. finitus].

FINÍT A I. adj. 1. care nu depasheshte valori oricat de mari; marginit limitat. ♦ (mat.) numar ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operatziile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofica desemnand caracterul limitat al lucrurilor fenomenelor shi proceselor in spatziu shi in timp. (< fr. fini it. finito lat. finitus)

FINÍT¹ n. Categorie filozofica care se refera la starea relativa a materiei. /v. a fini

FINÍT² ~ta (~tzi ~te) 1) (mai ales in opozitzie cu infinit) Care are anumite limite; marginit; limitat. 2) (despre produse) Care a fost supus tuturor operatziilor de prelucrare. /v. a fini

finit n. sfarshit: ashteptand tristul lui finit BOL.

*finít n. pl. urĭ (d. finesc k sfirshit d. sfirshesc). Rar. Sfirshit fine.

!finít¹ adj. m. pl. finítzi; f. finíta pl. finíte

finít² s. n.

finít s. n. pl. finíturi

FINÍT adj. 1. terminat. (Produs ~.) 2. circumscris delimitat limitat marginit. (Valori ~.)

FINIT adj. 1. terminat. (Produs ~.) 2. circumscris delimitat limitat marginit. (Valori ~.)

Finit ≠ infinit

finít s.n. (inv.) sfarshit.