infinit a. 1. care n’are sfarshit sau margini: Dzeu e infinit; 2. ale carui margini nu se cunosc: spatziu infinit; 3. care e foarte mare: bunatate infinita. ║ n. ceea ce e fara de margini: admitem infinitul fara al putea intzelege. ║ adv. 1. fara limite shi fara masura; 2. extrem: infinit de mic.