infigere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: infige] 1 Implantare in ceva a unui obiect ascutzit Si: infipt¹ (1). 2 (Inv) Instalare intrun loc Si: infipt¹ (2). 3 Fixare a unui obiect in ceva Si: infipt¹ (3). 4 Intzepare. 5 Ramanere a cuiva neclintit intrun loc Si: infipt¹ (5). 6 (Rar) Amestecare a cuiva in ceva la care nu se pricepe Si: infipt¹ (6). 7 Insistentza intro actziune Si: infipt¹ (7). 8 Intrare a cuiva intrun loc nepoftit cu obraznicie Si: infipt¹ (8). 9 Apucare a unui obiect cu putere fara a avea dreptul Si: infipt¹ (9).

INFÍGERE infigeri s. f. Actziunea de a (se) infige; implintare bagare.

infige [At: PSALT. 71/34 / Pzi: infig / E: ml *infigere] 1 vt A face k un obiect cu varf ascutzit sa intre adanc in ceva Si: a implanta a strapunge (inv) a infipta (1) (reg) a infiintza (1). 2 vt (Inv; ie) A ~ corturile (tabara sau shederile) undeva A se instala intrun loc. 34 vtr A (se) fixa in ceva Si: (inv) a infipta (2) (reg) a infiintza 56 vtr A (se) intzepa. 7 vr (D. oameni; ie) A se ~ undeva A sta neclintit. 8 vr (Ie) A se ~ Ia ceva A se apuca de ceva fara dreptul sau priceperea necesara. 9 vr (Iae) A insista intro actziune. 1011 vr (D. oameni; fig) (A intra undeva sau) a se amesteca in ceva cu obraznicie. 1213 vt (Ie) A ~ mana sau mainile (in ceva) A apuca ceva cu putere (fara a avea dreptul).

INFÍGE infíg vb. III. 1. Tranz. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «in»; cu privire la lucruri care au virf sau muchie ascutzita) A face sa intre adinc (spre a ramine fixat); a implinta a viri a baga. Sa punem mina... spuse Frunza infigind cel dintii hirletzul in pamint aruncind brazda in spartura. CAMILAR TEM. 39. Lupul infigea ghearele intrinsa. ISPIRESCU L. 14. Infipse ambii pinteni in coastele armasarului. NEGRUZZI S. I 42. ◊ Fig. Trosneau lemnele uscate din preajma casei vintul shopotea izbea vreo crengutza de scindurile batute la fereastra shi printre care vintul infigea degete reci. DUMITRIU N. 132. ◊ Refl. Peste umarul primarului privind catre malul celalalt Ilina a vazut o suma de tirnacoape infiginduse in carnea digului. GALAN Z. R. 93. Cincizeci de pluguri senfipsera cu lacomie in pamint. CAMILAR TEM. 87. (Fig.) Din cotetzul gainilor cocoshul slobozi un cucurigu ascutzit care se infipse zbirniind in urechile lui Borosh. V. ROM. februarie 1952 139. K un uriash ban retezat soarele se infige in dunga neagra shi dreapta a orizontului. C. PETRESCU S. 42. Soarele sa infipt in creshtetul cerului shi de acolo dogoreshte vazduhul. GIRLEANU L. 39. ◊ Expr. A infige mina sau miinile (in ceva) = a apuca (ceva) cu putere. Ii infige o minan par. CARAGIALE O. III 55. (Refl.) O mina neagra uriesha i se infipse in git stringindul. MIRONESCU S. A. 104. A infige ochii = a se uita fix a privi tzinta. SHoimaru tacu shishi infipse ochii invapaiatzi in privirile ei dulci. SADOVEANU O. VII 54. Omul ishi infipse o clipa ochii in ochii mei shi intorcind repede capul se impotrivi. C. PETRESCU S. 171. (Invechit) A infige tabara = a se instala undeva cu corturile. Mihai... ishi infipse tabara in locul parasit de dushman. BALCESCU O. II 49. (Popular) A infige parul = a pune piatra fundamentala. ♦ A implinta ceva intrun obiect ascutzit. Dupa ce a ucis mistretzul... i infige capatzina in copaciul sacru. ODOBESCU S. III 75. Ducea infipt intro sulitza singeratul cap al lui Andrei. BALCESCU O. II 259. Unii zicea... Sal cufunden apa Altzii sal infigan tzeapa. ALECSANDRI P. P. 136. ◊ Refl. Altziin spada noastra navalind senfig. BOLINTINEANU la TDRG. 2. Refl. Fig. (Despre oameni de obicei urmat de determinari introduse prin prep. «la») A se apuca de o munca cu indrazneala shi curaj; (peiorativ) a intra sau a se amesteca undeva cu obraznicie fara dreptul sau priceperea necesara. Dormishi toata noaptea shi acum te infigi? PAS Z. IV 28. Sa tipareshti studiul... shi sa te infigi la facultate. GALACTION O. I 31. Se infipsese la munca temeinica. SANDUALDEA U. P. 82. O hora... singurul joc la care se infig shi cei care nu shtiu juca. VLAHUTZA. O. A. III 108. La mult iar k sa cishtige Niciodata nu sanfige. PANN P. V. II 153. Forme gramaticale: perf. s. infipsei part. infipt.

A INFÍGE infíg tranz. 1) (obiecte ascutzite la varf) A face sa intre (adanc) cu ascutzishul; a implanta. ~ un ac. ~ un par in pamant. ◊ ~ ochii a privi tzinta. 2) A face sa intre in ascutzishul a ceva. ~ carnea in frigare. /<lat. infigere

A SE INFÍGE ma infíg intranz. fig. (despre persoane) 1) A se avanta cu energie shi cu pofta. ~ la sarmale. 2) A se baga in mod obraznic; a se amesteca nepoftit. ~ in discutzie. /<lat. infigere

infige V. 1. a face sa intre sa patrunza; 2. a implanta: infipse steagul biruintzei; 3. a fixa: Mihaiu ishi infipse tabara in locul parasit de dushman BALC. [Lat. INFIGERE].

infíg ípt a e v. tr. (lat. figo shi infigo fígere a infige; it. [in]figgere shi [in]figere. V. fiula fix afishez). Fac sa intre ceva ascutzit in ceva: a infige cutzitu in pine lancea in pamint. Fixez (Rar). V. refl. Intru fixinduma: alicele s’aŭ infipt in lemn. Ma bag patrund caut sa fiŭ shi eŭ undeva: acest om se infige la toate banchetele. In est a infinge part. tot infipt ĭar pin nord shi infins. Vechĭ shi infise ild. infipse.

infígere s. f. g.d. art. infígerii; pl. infígeri

infígere s. f. g.d. art. infígerii; pl. infígeri

infíge (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. infíg 1 pl. infígem perf. s. 1 sg. infipséi 1 pl. infípseram; part. infípt

infíge vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. infíg perf. s. 1 sg. infipséi 1 pl. infípseram; part. infípt

INFÍGERE s. implantare varare. (~ cutzitului in animal.)

INFIGERE s. implintare virire. (~ cutzitului in animal.)

INFÍGE vb. 1. a baga a implanta a vari (rar) a implanta (inv. shi reg.) a petrece. (A ~ cutzitul in animal.) 2. a intra a se implanta a patrunde. (Glontzul i sa ~ adanc in corp.) 3. v. trage.

INFIGE vb. 1. a baga a implinta a viri (rar) a implanta (inv. shi reg.) a petrece. (A ~ cutzitul in animal.) 2. a intra a se implinta a patrunde. (Glontzul i sa ~ adinc in corp.) 3. a trage. (~ in tzeapa.)

infíge (infíg infípt) vb. 1. A implinta a viri. 2. A fixa. 3. A strapunge a traversa. 4. (Refl.) A se amesteca a se baga a se interpune. Mr. (n)hig hipshu (n)hipta (n)hidzire. Lat. infῑgĕre (Pushcariu 841; CandreaDens. 780; REW 4402; DAR) cf. it. (in)figere. Part. infipt (lat. *infictum in loc de infixum prin analogie cu vb. k dicere sau facere) a produs var. infipta vb. (rar Mold. a infige a implinta a strapunge). Der. infipt adj. (fixat implintat; bagaretz nerushinat); infigaretz adj. (bagacios inoportun).

a io infige (cuiva) expr. (obs. d. barbatzi) a avea contact sexual (cu cineva).

a se infige la mancare expr. a manca cu lacomie.

infige infig v. r. 1. a se apuca de ceva fara a avea dreptul sau priceperea necesara. 2. a intra / a se amesteca undeva cu obraznicie.