Definitzia cu ID-ul 499527:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

infíge (infíg infípt) vb. 1. A implinta a viri. 2. A fixa. 3. A strapunge a traversa. 4. (Refl.) A se amesteca a se baga a se interpune. Mr. (n)hig hipshu (n)hipta (n)hidzire. Lat. infῑgĕre (Pushcariu 841; CandreaDens. 780; REW 4402; DAR) cf. it. (in)figere. Part. infipt (lat. *infictum in loc de infixum prin analogie cu vb. k dicere sau facere) a produs var. infipta vb. (rar Mold. a infige a implinta a strapunge). Der. infipt adj. (fixat implintat; bagaretz nerushinat); infigaretz adj. (bagacios inoportun).