INFÍGE infíg vb. III. 1. Tranz. A face k un obiect cu varf ascutzit sa intre adanc in ceva; a implanta a vari. ◊ Expr. A infige mana sau mainile (in ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A implanta ceva intrun obiect ascutzit. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se apuca de ceva (fara dreptul sau priceperea necesara) a intra sau a se amesteca undeva cu obraznicie. [Perf. s. infipsei part. infipt] Lat. infigere.