implantare sf [At: CALENDARIU (1814) 66/12 / V: (inv) plantare / Pl: ~tari / E: implanta] 1 (Inv) Sadire a unei plante Si: implantat¹ (1) implantatzie (1). 2 Infigere cu varful in pamant Si: implantat¹ (2) implantatzie (2). 3 Strapungere cu un corp ascutzit Si: implantat¹ (3) implantatzie (3). 4 (Ccr) Ingropare a unei legume in nisip spre a se pastra Si: implantat¹ (4) implantatzie (4). 5 (Fig) Fixare. 6 (Fig) Pironire. 7 Introducere a unui obiect intrun lichid Si: implantat¹ (7) implantatzie 8 Inglodare (3). 9 (Fig) Covarshire neputintza de a scapa de ceva Si: implantat¹ implantatzie (9).

implanta [At: DOSOFTEI V. S. 129/1 / Pzi: implant shi (inv) ~tez / E: ml *implantare] 1 vt (Inv) A sadi o planta. 23 vtr A (se) infige cu varful in pamant. 45 vtr A (se) strapunge cu un corp ascutzit. 6 vt (Ccr) A ingropa o leguma in nisip spre a o pastra. 7 vt (Fig; rar) A fixa. 8 vt (Fig) A pironi. 9 vt A introduce ceva intrun lichid. 10 vr (Fig) A se ingloda in datorii. 11 vr (Fig) A fi covarshit de neputintza de a scapa de ceva.

IMPLINTÁ implínt vb. I. Tranz. A infige a viri. I Apuca lopetzile se apleca implintindule in apa. DUNAREANU CH. 240. Cirmaciul implinta adinc lopata in valuri. VLAHUTZA O. A. 418. O zbieratura puternica dete taurul din pricina durerii ce avea din pierderea ochiului; coarnele shi le implinta in pamint shi scotea pamint k shi cu lopata. RETEGANUL P. IV 42. ◊ Refl. Cele cinci brazdare ale plugului ishi inabushira zanganitul implintinduse adinc cu sete in pamint. MIHALE O. 123. Unde buzduganul samplintat Acolo noua ani am sapat Pin’ ce buzduganuam aflat. BIBICESCU P. P. 304. (Fig.) Ochii sai se implintara pe rind in ochii celor doua femei. DUMITRIU B. F. 59.

IMPLINTÁRE implintari s. f. Actziunea de a (se) implinta; infigere; p. ext. fixare intzepenire.

A IMPLANTÁ implant tranz. 1) (obiecte ascutzite la varf) A face sa intre (adanc) cu ascutzishul; a infige. Ashi ~ unghiile. 2) A face sa intre in ascutzishul a ceva. ~ un steag. /<lat. implantare

implantà v. 1. a infige in pamant: a implanta un steag un cort; 2. fig. a introduce: a implanta o datina; 3. a se asheza undeva a se fixa. [Lat. PLANTARE].

implínt á v. tr. (lat. plantare a planta. V. implantez). Plantez rasadesc (Ps. S. Cor.). Infig (de ex. sabia cutzitu): unde voĭniciĭ securea nu’mplinta (Doĭna 23 42). V. desplint.

implantáre s. f. g.d. art. implantắrii; pl. implantắri

implantáre s. f. g.d. art. implantarii; pl. implantari

implantá (a ~) vb. ind. prez. 3 implanta

implantá vb. ind. prez. 1 sg. implant 3 sg. shi pl. implanta

IMPLANTÁRE s. v. infigere.

IMPLANTÁ vb. 1. v. infige. 2. a intra a se infige a patrunde. (Glontzul i sa ~ adanc in corp.)

IMPLANTÁ vb. v. planta pune rasadi sadi transplanta.

IMPLINTA vb. 1. a baga a infige a viri (rar) a implanta (inv. shi reg.) a petrece. (A ~ cutzitul in vita.) 2. a intra a se infige a patrunde. (Glontzul i sa ~ adinc in corp.)

implinta vb. v. PLANTA. PUNE. RASADI. SADI. TRANSPLANTA.

IMPLINTARE s. infigere virire. (~ cutzitului in vita.)

implintá (implantát implantát) vb. 1. A planta a pune in pamint o planta. 2. A asheza a fixa. 3. A infige a viri. Mr. (m)plintu megl. plantu plantari. Lat. plantāre (Pushcariu 790; CandreaDens. 1411; DAR) cf. it. piantare fr. planter sp. plantar port. prantar. Cf. plinta.

implanta implanta (pers. a IIIa sg.) v. r. (glum.) a se intampla.